Actualizări 11 Iulie 2017

Ca de obicei, planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Când m-am trezit de dimineață intenționam să scriu ceva și când am ajuns la birou, am ajuns să scriu despre altceva. Deși trebuie să recunosc că cele două teme sunt înrudite oarecum, lucrurile fiind la fel de unite precum oamenii, una duce la alta și așa se crează o experiență sau o realitate.

Deși abundă internetul de teme, păreri, tehnici de atragere și manifestare a abundenței cred că este nevoie să privim acest subiect și din alt unghi de vedere, pornind oarecum de la rădăcina sa. Din punctul meu de vedere abundența este strâns legată de capacitatea noastră de a primi și de a da.

Foarte mulți oameni nu știu să dea și foarte mulți oameni nu știu să primească. Dacă cele două nu sunt în echilibru, abundența nu se poate manifesta pentru că abundența înseamnă curgere, curgerea abundenței infinite a Creatorului. Abundența nu poate fi stocată deși în lumea fizică ar putea părea adevărat exact contrariul. Este atât de simplu încât mai simplu de atât nu se poate, dar oamenii au învățat atât de bine să se ascundă de ei înșiși încât nici măcar nu pot vedea mecanismul din spatele comportamentelor și gândurilor lor.

În majoritatea cazurilor cele două extreme se întâlnesc și se manifestă într-o interacțiune dezechilibrată indiferent de natura acelei interacțiuni. Cel care nu știe să dea manifestă, de fapt, o frică – frica că nu are el/ea destul și dând ceva de la el, indiferent ce, îi va rămâne mai puțin din acel ceva. Pentru această persoană abundența înseamnă ”a avea” nu ”a fi”.

Urmăriți-vă gândurile când sunteți în această situație. Mai ales pe cele care vin din subconștient și care vă spun că acel ceva nu merită să vă cheltuiți energia cu acel ceva, indiferent că acea energie este sub formă de timp, bani sau orice altă sursă pe care ”cineva” din voi o consideră deficitară.

La cei care se vor spirituali am observat o practică care încă îi mai ține în cursă și o pot recunoaște pentru că am gustat-o și eu pe la începuturi. Mulți își doresc cunoaștere, informații, materiale, cursuri dar dacă sunt pe gratis sau le pot procura pe căi lăturalnice. Ei bine, există și alte modalități de echilibrare, dar prea puțini le folosesc.

Da, pot spune că este oarecum de înțeles această practică pentru că atunci când ești novice nu știi unele lucruri de bază, doar guști și dansezi cu ideea de spiritualitate și ce-i drept, nu tot ce strălucește este și aur. Din păcate această practică tinde să devină obicei pentru că dacă se poate și așa, de ce nu? Dar dacă devine obicei, am dat de dracu, pentru că apoi va trebui să muncim la eliminarea lui.

Dragii mei, dacă am fost conduși către ceva, fie că este aur fie că nu, este nevoie să ”plătim” acel ceva pentru că nu întâmplător ne-a apărut în cale. Dacă considerăm că prețul este prea mare, ceea ce este foarte posibil pentru că și cel care cere poate să-și supraevalueze ”produsul”, putem cere ca fie să primim resursele pentru a avea acces la acel ceva, fie ca acel ceva să vină spre noi în modul în care să ni-l putem permite într-un alt moment.

Să nu uităm că ÎNTOTDEAUNA Universul ne livrează comanda făcută și o face ÎNTOTDEAUNA la momentul cel mai potrivit pentru noi. Este posibil ca atunci când ne dorim ceva să o facem dintr-o stare de conștiință care nu este încă la nivelul la care să și putem aprecia și folosi acel ceva.

Dar în momentul în care nu dai nimic pentru că ”nu merită”, ”nu am de unde”, ”poate când voi avea”, etc. ați setat deja un tipar al lipsei de abundență: NU AM DE UNDE DA! Păi dacă voi afirmați că nu aveți de unde, ce poate să vă livreze Universul? Pe ”nu am de unde”!!! În ceea ce privește ”nu merită” este cam greu să știi dacă merită sau nu pentru tine înainte de a-l obține, citi și vedea ce cuprinde. Unii își liniștesc conștiința spunând ”Ce mare scofală? Oricum nu merita să investesc în asta!” Și asta și primești pentru că Universul nu încurcă niciodată comenzile.

Este nevoie să aveți încredere că Sinele nostru Mai Înalt știe întotdeauna de ce avem nevoie și ne aduce, dar mai trebuie să și știm ce și cum să facem. Aici mai este și un alt aspect. Dacă nu dăm nimic pentru ceea ce primim nu stabilim echilibrul firesc dintre a da și a primi, iar ceea ce primim este exact ceea ce am dat: NIMIC.

Nu vedeți atât de mulți oameni nemulțumiți de ceea ce au ”procurat”? Oare de ce? Pentru că aici mai apare un alt aspect: când dai și tu ceva, contribui cu energia ta la acel ceva pe care ți l-ai cumpărat. Este și munca ta acolo. Mi-am cumpărat ceva pentru care am muncit și mă pot bucura de rezultatul muncii MELE.

Iar această bucurie se adaugă nu numai la ceea ce primești tu, dar la nivel energetic se adaugă inclusiv acelui ”produs” oricine l-ar fi creat. De ce credeți că atât de mulți ne putem bucura de unele cărți de care alții nici măcar nu se sinchisesc? Pentru că aprecierea și bucuria noastră și a altora asemeni nouă i-a adus un plus energetic.

Știați că vă puteți conecta cu autorul unei cărți, chiar și dacă acesta a trecut deja dincolo? Cum? Prin energia pe care el a imprimat-o în acea carte. Ce simțiți atunci când puteți discuta cu cineva despre o carte care v-a adus o revelație? Bucurie! Și acea bucurie se adaugă câmpului de energie al cărții.

Da, sunt multe situații în care unele lucruri sunt supraevaluate, dar ele vor veni spre voi dacă vă sunt destinate. Nu despre asta este vorba aici, ci despre obiceiul de a cumpăra ieftin sau de a vă ”procura” ceva. Când cauți ceva ieftin sau să ”procuri” mesajul pe care îl transmiți este ”atâta merit eu”. Și asta primești, pentru că asta ai comandat.

Cereți să primiți ceea ce vi se potrivește și ca acel ceva să vină spre voi într-un mod echilibrat, astfel încât să puteți elimina acel sentiment că oarecum l-ați ”furat”. Este adevărat că am întâlnit situații în care am cumpărat un anumit produs, l-am tradus și l-am pus la dispoziția autorului pentru comercializare și am fost refuzată.

În astfel de situații am încercat ca materialele să poată circula în schimbul unei donații, dar oamenii nu au învățat încă să dea cu adevărat. Nu știu să se răsfețe pur și simplu, să se delecteze cu ”achizițiile” lor. Mai există încă obiceiul ”pe ascuns”, lucru nu tocmai sănătos, ba chiar dimpotrivă. Dacă intrați în posesia unui astfel de material, căutați să vă revanșați sub o formă sau alta și veți vedea că și aprecierea voastră față de acel material se schimbă.

Dar am acordat cam mult spațiu celor care nu știu să dea, așa că am să scriu câteva cuvinte și pentru cei care nu știu încă să primească. Ce se ascunde în spatele acestei frici de a primi? În primul rând ”nu merit”, ”nu sunt vrednic”, o lipsă de auto-apreciere evidentă, o lipsă a stimei de sine și nu în ultimul rând dorința de a nu ne crea obligații față de alții: ”Nu accept nimic de la tine, deci nu este cazul să ai pretenții de la mine.”

Aici mai este un aspect pe care mulți dintre noi îl neglijăm. Ni se pare că ceea ce facem noi este atât de simplu și de ușor de făcut, face parte din abilitățile noastre, încât nici nu merită discutat ”Ce să-mi plătești? Pentru mine este floare la ureche!” Da, este, dar oare de ce uităm că atunci când am venit pe Pământ am venit să trăim folosindu-ne de ceea ce știm cel mai bine să facem și ce ne aduce bucurie?

Dacă am conștientiza și recunoaște acest lucru nu ar mai exista atât de multă nemulțumire legată de munca și de activitățile noastre. Dacă TU nu știi să trăiești din ceea ce îți place și alegi în schimb să faci ceea ce alții îți spun, cine ai vrea să știe? Da, pentru tine este ușor, dar pentru alții poate fi foarte greu, de ce să nu accepți răsplata muncii tale? Vă amintiți cum v-ați bucurat de primul salar? Poate că ar trebui să o faceți.

Ambele tipare comportamentale sunt false și izvorăsc din frică și lipsa de apreciere, în primul rând a noastră și apoi a celorlalți. Dacă nu mă apreciez pe mine și munca mea, nu voi putea nici să-i apreciez pe alții și munca lor. Există și falsa concepție că ceea ce este spiritual trebuie să fie gratuit. De ce? Nu este și asta o muncă? Nu presupune cheltuirea de timp, energie și resurse?

M-am confruntat și eu recent cu ambele ipostaze la prima meditație pe care am comercializat-o. Am cumpărat meditația, am tradus-o, am înregistrat-o, o foarte bună prietenă m-a ajutat să o aduc în forma finală și i-a pus fondul muzical.

Apoi am contactat-o pe autoarea meditației întrebând-o dacă pot distribui în mod gratuit meditația vorbitorilor de limbă română. Răspunsul ei a fost nu, este nevoie să contribuie cu ceva la acest circuit dacă vor să beneficieze de ea. Am recunoscut că are dreptate și am procedat așa cum ea mi-a cerut.

Am convenit cu ea ca prețul să fie sub formă de donație și l-am stabilit în așa fel încât oricine să și-l poate permite, iar dropboxul mi-a oferit și o oarecare securizare a accesului la meditație al celor care nu primeau link-ul de acces și totuși au fost încercări de obținere a ei ”pe ascuns”.

Pentru mine este o lecție în a primi. De ani de zile traduc materiale și le distribui gratuit din dorința de a ajuta oamenii să poată avea și o altă perspectivă, dar am observat că ceea ce este gratuit nu este valorat și nici nu poate produce efectul pe care îl are de produs. În plus, aici mai este atașată și o judecată care nu face altceva decât să statuteze o stare nu prea drăguță ”Săracii oameni care nu-și pot permite să ...”

De ce ”săracii oameni care nu-și pot permite să ...”? Văzând lucrurile în acest fel nu facem decât să menținem activă noțiunea de ”sărăcie” în timp ce toți alergăm după și căutăm abundența. Dacă am începe să vedem în toți cei din jurul nostru bogăția Creatorului, abundența Creatorului care se află din plin în fiecare dintre noi?

Acum mulți ani am decretat că ”sunt prea săracă pentru a-mi permite lucruri ieftine” și așa m-am îndepărtat de tentația de chilipiruri. Între timp am schimbat decretul și spun că ”am tot ceea ce am nevoie, atunci când am nevoie pentru că aleg să fiu în fiecare moment în curgerea abundenței infinite a Creatorului.” Se întâmplă să existe și deraieri, dar asta nu înseamnă că decretul meu nu este valabil, înseamnă că uneori mai există teste pentru a-mi menține vigilența trează.

Da, toți aceștia sunt Pași către Noi Înșine, și fiecare Pas ne aduce tot mai mult către Cine Suntem Noi cu Adevărat. Pentru a putea face însă acest lucru este nevoie să conștientizăm și cine NU suntem sau NU alegem să fim. În momentul în care vom fi tot mai mult Cine Alegem să Fim multe, foarte multe tipare vechi ne vor ”sări în ochi” pur și simplu. Ce vom face cu ele depinde doar de noi, de fiecare dintre noi.

O zi minunată vă doresc și plină de o fericită anticipare!

Munay!

Monica Poka