Actualizare 6 Iulie 2017

Din ce în ce mai mulți încep să-și dea seama și să simtă faptul că nu sunt două zile la fel, două nopți la fel și dacă ieri ai fost în butoiul cu melancolie sau ai zburdat ca un mielușel pe câmpie și astăzi va fi la fel. Nu mai suntem atât de fixați în energia trecută, chiar dacă este vorba de câteva ore. Da, unele probleme, gânduri, situații ne mai pot da de furcă, dar nu ne țin atât de în mrejele lor așa cum o făceau până nu demult.

Observăm și că este mult mai ușor să ne mutăm atenția de pe ceea ce nu ne place, ceea cu ce nu rezonăm pe lucruri mult mai plăcute și mai apropiate felului nostru de a fi. De asemenea, ne este din ce în ce mai ușor să spunem ”nu” la ceea ce nu ne place și nu ne dorim în experimentarea noastră.

Este un sentiment de eliberare care își face simțită prezența, unul de ușurință și ușurătate în curgerea și derularea vieții noastre. Am învățat și să acceptăm că unele zile sunt mai înnorate, cu mai multe gânduri și preocupări, în timp ce altele sunt pline de soare și voie bună.

Nu ne mai zbatem ca neapărat să aducem totul la acea stare pe care mintea ne-o transmitea ca fiind ideală sau de dorit. Ei și ce dacă astăzi plouă? Ia să văd această ”ploaie” din mine ce îmi aduce? Ce spală să scoată la iveală ca eu să pot vedea? Sau pe ce își strălucește soarele meu interior lumina pentru a-mi atrage atenția asupra lui?

Am devenit cu mult mai interior orientați față de cum eram nu prea demult. Și totuși, putem în același timp avea în atenție și exteriorul, dar el nu mai are o putere atât de mare asupra noastră. Când simțim nevoia, ne retragem în interiorul nostru și acolo găsim iubirea și mângâierea pe care altădată o căutam cu disperare peste tot în jurul nostru și dacă nu o găseam eram supra-mega-frustrați.

Începem să ne obișnuim să curgem fără dorința expresă de a săpa noi albia prin care curgerea să aibă loc. Am observat că este mai amuzant, uneori, să curgem, să zburăm împreună cu viața și să ne înfruptăm din bunătățile pe care ea ni le pune pe masă, dar pentru care nu am avut ochi până acum pentru că nu arătau așa cum noi credeam că trebuie să arate.

Da, am experimentat, și mai experimentăm încă, primul val de energie galactică înaltă din cele trei care sunt trimise Pământului pentru a ușura și alinia procesul ascensiunii de la nivel planetar cu cel galactic. Pentru că nu numai Pământul se află în acest proces, ci întregul Univers al Creatorului.

După cum poate unii știți, trecem printr-o perioadă în care Pământul este mai aproape de Sirius decât de Soare, lucru care face posibilă o mai mare infuzie de energie, informații și cunoaștere de pe Sirius. Așa că este posibil ca la mulți să le plouă cu ”aha”-uri, sau, cine știe, să-i chiar ”trăznească” cu o trezire J

Curentul, sau unda de energie, ne duce încet, sau repede, către Poarta Leului și pentru a putea trece prin ea cu bine, vom mai fi frecați, spălați, frământați, dez-asamblați și apoi re-asamblați și ferchezuiți pentru a putea celebra acest eveniment cosmic anual, care reprezintă, de fapt, începerea unui nou ciclu pentru planeta noastră dragă.

Așa că, dacă astăzi pentru voi este soare, zburdați și bucurați-vă de el; dacă pentru voi este ploaie, folosiți timpul pentru a medita, contempla și a sta în și cu voi înșivă. Nu uitați că după ploaie, soarele este mult mai strălucitor.

O zi plină de magie, bucurie și fericită anticipare vă doresc!

Namaste!

Monica Poka