Actualizare 10 Iulie 2017

Iată-ne trecuți și de Luna Plină, Luna Tunet pentru cei care au experimentat o adevărată furtună în viața lor în aceste zile. Această furtună nu s-a manifestat în general în exterior, ci mai degrabă în interior deoarece avalanșa schimbărilor și a conștientizărilor a fost una interioară.

Furtunile exterioare nouă, și care nu au lipsit, nu au făcut altceva decât să reflecte furtuna noastră interioară, precum și furtuna interioară a Mamei Pământ pentru că și ea este afectată de aceste evenimente energetice chiar mai mult decât ne putem imagine.

Dar cum în tot răul este și un bine, această masivă conștientizare care a fost inițiată a adus noi mutări pe tabla de joc a Pământului, mutări neașteptate pentru observatorii jocului. Din nou Universul a fost nevoit să recunoască că această Creație unică numită Om, este fascinantă, impredictibilă și o sursă de continuă admirație.

De ce spun acest lucru? Dacă până acum ideea de Ascensiune a fost în proporție de peste 90% văzută  ca o ascensiune personală, ei bine din acest moment ea nu mai este văzută așa de foarte mulți. Această idee de Ascensiune personală a pierdut, și pierde în continuare, teren în fața ideii de Ascensiune Planetară.

De ce asta? Deși am fost făcuți să credem că omul este rău, că are înclinație spre negativ, spre apucăturile și comportamentele rele, nu este așa. Ba chiar deloc. Omul este una dintre cele mai complexe Creații Divine și, deși ni s-a spus de multe ori, ne-a fost aproape imposibil să credem datorită convingerilor care ne-au fost băgate în cap, Omul este creat din Iubire, pentru a fi Iubirea în manifestare.

Dar, pe de o parte, ca Om, trebuia să experimentăm întreaga paletă de emoții pentru a putea discerne, și alege, acele sentimente și emoții care reflectă Iubirea. Noi, Oamenii, avem cel mai bogat câmp emoțional dintre toate Ființele acestui Univers și asta nu este din întâmplare, ci din proiectare.

Cu o asemenea bogăție de emoții, era inevitabil ca de multe ori să fim ca o bărcuță pe o mare în furtună, dar era nevoie să învățăm să le stăpânim, să le canalizăm și să le transmutăm. Orice emoție este un indicator dacă știm să-l recunoaștem. Din ce în ce mai mulți dintre voi descoperiți că acest lucru a devenit mult mai ușor de făcut.

Descoperiți că toleranța și acceptarea unor energii manifestate de către cei din jurul vostru este mult mai mare și că acolo unde altădată apărea judecata și respingerea, acum se manifestă un sentiment de compasiune și o înțelegere pe care altădată nu vă venea să le manifestați.

Cu fiecare nou val de energie câștigăm mai multă stăpânire de sine, mai multă încredere, mai multă compasiune izvorâtă din înțelegerea că și noi am fost cândva acolo unde mulți sunt astăzi. Dar mai știm un lucru, că nu putem face nimic în locul lor, că este nevoie să-i lăsăm să-și găsească propria cale pentru că, în cele din urmă, vor ajunge și ei acolo unde au de ajuns.

Știm că nu putem umbla în locul lor așa cum nu am putut umbla nici în locul copiilor noștri, au început să umble atunci când au fost pregătiți să facă acest lucru. Și nici nu vrem să le răpim bucuria de a avea propriile lor ”Aha!”- uri pentru că ȘTIM că ele sunt Pasul înainte. Ce putem face este să ne bucurăm alături de ei.

Ceea ce s-a schimbat este că a dispărut acea nevoie de a-i judeca pe alții și tot mai mulți recunosc în cei din jurul lor tovarăși de călătorie, acolo unde altădată vedeau doar piedici în calea ascensiunii lor sau mersului lor înainte. Această relaxare, acceptare și înțelegere duce la diminuarea tensiunilor și la o mai profundă stare de echilibru și la o apropiere între oameni.

Ba mai mult, tot mai mulți simțim, auzim chemarea Naturii, a Mamei Pământ care dorește să conștientizăm din nou, să ne aducem aminte că suntem UNA cu Ea și că nu am încetat să fim așa, deși am fost învățați că ar fi altfel. Foarte mulți, din proprie inițiativă, fără să mai aștepte ca cei îndrituiți să-și facă treaba, pun mâna și aduc lucrurile în echilibru acolo unde simt chemarea și că pot să o facă.

Făcând acest lucru simt acea comuniune cu Întregul, iar Mama Pământ și Natura le răspunde și această descoperire îi face să se bucure atât de mult pentru că regăsesc acea conexiune care cândva ne făcea să ne simțim în siguranță pe această minunată planetă. Această descoperire ne lasă de multe ori cu o inimă mai deschisă și cu lacrimi de bucurie curgându-ne pe față.

Când ieșim în Natură nu ne mai simțim singuri ca altădată, nici frica nu-și mai scoate capul, pentru că simțim liniște și pace, simțim că nu suntem singuri și că suntem înconjurați cu atât de multă Iubire la care nu putem răspunde decât tot cu Iubire pentru că Natura ne face să fim conștienți de această parte din noi.

Când dăm peste situații neplăcute, de care abundă un anumit nivel al societății noastre, nu mai simțim să ne implicăm în ele, undeva în noi ȘTIM că ele sunt ultime zvâcniri ale unei lumi care moare. Ne întoarcem tot mai mult privirea spre ceea ce va să vină pentru că simțim acest ”ce va să vină” în noi și știm că este deja AICI pentru simplul motiv că el există deja în noi.

Tot mai mulți înțelegem că nu este nimic de salvat, că totul se rezumă la Creație, la ceea ce noi alegem să manifestăm în viața noastră atât la nivel individual cât și colectiv. Dacă până acum mulți au așteptat să vină cineva să ne salveze – extratereștrii, sfinții, Dumnezeu, etc. – ei sunt din ce în ce mai puțini pentru că au înțeles că nimeni nu te poate salva de tine însuți/însăți în afară de tine.

Nu vor veni nici un fel de extratereștri până în momentul în care nu vom putea să-i privim ca egali ai noștri, nu ca zei așa cum a făcut omenirea în repetate rânduri. De ce? Am învățat și noi și ei o lecție dată de dimensiunea a treia: ego-ul dezechilibrat. Și știu și ei și știm și noi acum ce înseamnă un ego dezechilibrat. Cei care nu știu încă, vor învăța pentru că nu au încotro dacă vor să rămână împreună cu Mama Pământ în această fantastică călătorie.

Da, această Lună Plină și Portalurile care au însoțit-o au adus atât de multe încât avem nevoie de timp pentru a le putea descoperi și procesa pe toate, dar nici timpul nu mai este neapărat o problemă, pentru că am descoperit că putem fi cu noi înșine și atunci când timpul pare a ne presa. Și chiar a devenit mai interesant să fim cu noi înșine și să ne descoperim Cine Suntem Noi cu Adevărat.

O zi minunată și plină de o fericită anticipare vă doresc!

Munay,

Monica Poka