duminică, 25 decembrie 2016

Pregătirea Pentru Primul Contact – Capitolul XXXI


Întoarcerea
Cei Ascendenți prin Suzanne Lie

Salutări,
Noi suntem Cei Ascendenți. Suntem AICI în ACUM-ul vostru pentru a vă împărtăși modul în care călătoria noastră spre Noul Pământ ne-a luat într-o experiență neașteptată.

În timp ce călătoream departe de Pământul trei dimensional în conștiința noastră cinci dimensională, ne-am întâlnit cu mai multe Nave Stelare din Comandamentul Ashtar. Membrii acestor Nave Stelare erau capabili să ne perceapă conștiința prin intermediul conștiinței lor cinci dimensionale și ne-au primit cu bucurie la bordul Navelor lor.

Din momentul în care am fuzionat cu conștiința noastră cinci dimensională, noi nu mai suntem limitați la aprecierea realității noastre prin intermediul versiunii trei dimensionale a spațiului/timpului. Prin urmare, am putea împărtăși doar că ”undeva”, în oarecare ”moment” al călătoriei noastre ne-am regăsit ca și invitați pe frumoase nave stelare din dimensiunile mai înalte.

Eram conștienți de faptul că conștiința noastră s-a expansionat foarte mult și ”simțul nostru de sine” includea acum întregul nostru grup. Cu toate acestea, nu eram încă conștienți de faptul că erau atât de multe Nave Stelare în aura patru înaltă și cinci dimensională a Pământului lui Gaia.

De fapt, noi nu am înțeles încă pe deplin cum planeta Gaia era o ființă vie. Noi eram un grup de oameni care meditau împreună de mulți ani și am decis să urmăm directiva noastră interioară comună de a face ”o călătorie în conștiință”.

La început, habar n-am avut că această călătorie ar fi reală. ACUM ne dăm seama că ceea ce noi am crezut că este o meditație, era de fapt o realitate. Dacă observați, noi vorbim despre noi înșine ca și despre un colectiv mai degrabă ca și despre un grup de indivizi.

Nu suntem siguri cum sau când am devenit o conștiință colectivă, dar acum știm că nu am fi fost în stare să rămânem în acel câmp de energie în continuă expansiune dacă nu am fi simțit sprijinul și susținerea reciprocă a conștiinței noastre.

Am divagat de la povestea noastră, așa că ne vom întoarce la întâlnirea noastră cu Navele Stelare. Tot ceea ce ne putem aminti în acest ACUM este că la început am fost ”în afara” unei flote de Nave Stelare uriașe, apoi, dintr-o dată, am fost cu toții împreună într-o sală mare de ședințe într-una dintre Nave.

Primul gând pe care l-am gândit cu mintea noastră colectivă, deoarece ne puteam auzi unii altora gândurile, a fost că noi am mai fost și înainte pe această Navă. De fapt, ne-am amintit că noi am fost pe Navă în timpul viselor noastre colective. Nu ne-am dat seama că am avut vise colective până în momentul în care am ajuns pe Navă și am avut simultan amintiri identice.

Unul dintre motivele pentru care am decis să ne facem meditațiile împreună, ceea ce a devenit o realitate, a fost faptul că ne-am amintit cu toții de întâlnirile pe care le-am avut unii cu ceilalți la bordul a ceea ce am numit o ”farfurie zburătoare”. În fiecare noapte am avut același vis.

Acesta este motivul pentru care am decis să avem ”un grup de meditație”, pentru a ne focaliza mai bine întâlnirile pe ceea ce ne-am dat seama în cele din urmă că era o Navă Stelară. Prin urmare, am închiriat o cabană într-un vârf de munte și am aprovizionat-o cu alimente și apă astfel încât să ne fie suficiente pentru cam o lună de zile.

În prima săptămână ne-am focalizat pe a ne obișnui și a învăța despre mediul nostru de la acea altitudine înaltă. Din a doua săptămână la cabană ne-am dat seama că toți visam același lucru, că am fi în afara unei Nave Stelare în spațiul cosmic.

Știam că acesta trebuia să fie un vis pentru că puteam respira și nu simțeam nici o anumită temperatură sau măcar o formă corporală. Știam că am intrat într-o mare aventură și eram foarte fericiți că am decis să petrecem această lună în înălțimea munților pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi.

Înainte de a pleca în ”vacanța comună” le-am spus tuturor prietenilor și familiei că vom sta la o cabană la munte timp de o lună. Suntem un grup de 12 oameni, 6 femei și 6 bărbați. Nu am planificat ca grupul nostru să aibă acest număr de persoane și nici să fie un număr egal din fiecare sex.

Relația noastră de grup a evoluat pentru că ne-am recunoscut unii pe ceilalți în timp ce eram treji în viața de zi cu zi. La început, nu ne cunoșteam deloc unii pe ceilalți, dar oarecum continuam să ne batem unii de alții la magazinul alimentar, pe stradă, în casele prietenilor.

În cele din urmă am decis că aceste ”întâlniri întâmplătoare” sunt dincolo de orice coincidență și am decis să ne întâlnim la mine acasă. Cred că am ales casa mea pentru că eu am devenit ”scribul” care documenta toate experiențele noastre și le împărtășea cu ceilalți.

Apoi fiecare persoană putea adăuga sau schimba ceea ce eu am scris și salvam aceste modificări în computerele sau telefoanele noastre. Cu toții aveam o copie astfel încât existau mai puține șanse să pierdem documentarea acestei experiențe unice.

Interesant, suntem singuri toți, liber profesioniști și în măsură să ”dispărem” pentru o vreme fără să ni se pună prea multe întrebări. Nu ne-am gândit la această ”coincidență” până când am început să ”ieșim din timp”. Nu știam ce înseamnă să ”ieși din timp” până când am început să ne împărtășim ”experiențele individuale” și am descoperit că ele erau ”experiențe unificate”.

Din momentul în care am făcut această descoperire, am luat cu toții foarte în serios documentarea. Ceva se întâmpla cu noi. Se întâmpla ceva cu noi și doream să înțelegem pe deplin despre ce era vorba. Fiecare dintre noi scria ce am experimentat personal, apoi ne împărtășeam experiența cu grupul și așa am început să fuzionăm într-o conștiință colectivă.

Nici unul dintre noi nu știa ce era o ”conștiință colectivă”, dar fiecare dintre noi folosea acest termen în scrierile sale. Atunci am decis că este nevoie să ne întâlnim în mod regulat astfel încât să putem împărtăși verbal tot ceea ce am experimentat. Am descoperit că faptul de a ne scrie experiențele și de a vorbi despre ele, ne făcea să ne înțelegem mult mai ușor unii pe ceilalți și sinele nostru.

La început ne-am întâlnit doar o dată pe lună, apoi la două săptămâni și apoi săptămânal, și apoi ne-am dat seama că ceva FOARTE important se întâmpla și am început să ne întâlnim tot a doua zi. În unele săptămâni ne întâlneam zilnic.

Într-o zi am decis să facem o meditație de grup pentru a vedea dacă ne puteam imagina că în ”grupul nostru colectiv” avem toți aceiași meditație. Scrisesem experiențe foarte asemănătoare și vroiam să vedem dacă am putea să le experimentăm deodată.

Știam că va fi nevoie să ne concentrăm cu toții intenția și atenția pe acest proces, așa că am închiriat cabana în munți. Din fericire, era primăvara târziu așa că ne-am fi putut prelungi șederea dacă am fi dorit. La început nu am vorbit despre această posibilitate, dar am descoperit mai târziu că fiecare dintre noi a luat în considerare faptul de a sta mai mult.

Cu toate acestea, cu toții ne-am gândit că era o idee ridicolă și nu am spus nici unul nimic. Această revelație a fost foarte importantă pentru noi pentru că atunci ne-am dat seama cât de dedicați eram toți la ”orice era ceea ce ni s-ar fi întâmplat”.

Apoi au fost ”vocile interioare” care erau, de fapt, ”vocile mai înalte”. Dar le-am auzit în interior nu deasupra. La început a fost destul de derutant, deoarece eram obișnuiți să percepem doar comunicările exterioare, dar foarte curând localizarea interioară a vocilor a devenit normală.

Nici unul dintre noi nu era foarte ”religios” și nici nu ne-am gândit la ”vocile mai înalte”, dar a trebuit să fim cu toții de acord că vocile pe care le-am auzit se simțeau ca și cum ar fi venit dintr-un loc mai înalt. Apoi Shawn, un membru al grupului nostru, ne-a împărtășit tot ceea ce studiase despre dimensiunile mai înalte ale realității.

Odată ce Shawn ne-a explicat despre dimensiunile mai înalte, am putut simți cu toții că el a evaluat corect faptul că ceea ce noi experimentam era ceea ce el numea ”Călătorie inter-dimensională”. La început doar câțiva dintre noi au putut ”vedea” că erau și alte ființe împreună cu noi în cabană, dar, treptat, am putut percepe cu toții faptul că nu eram singuri.

Este interesant faptul că noi am perceput aceste ființe mai înalt dimensionale în mod diferit. Unii dintre noi puteau să simtă o astfel de ființă doar când aceasta se afla în apropierea lor, alții puteau mult mai ușor să audă mesajele pe care aceste ființe le transmiteau, iar unii dintre noi le puteau vedea.

Când ne-am amestecat percepțiile ”separate” am început să percepem întreaga experiență. Pe rând, fiecare dintre noi a început să împărtășească cum a perceput aceste ființe mai înalt dimensionale ajutându-i și pe ceilalți dintre noi să le perceapă. Astfel, în cele din urmă fiecare dintre noi ne-am adus aminte cum să simțim, auzim și să vedem o Ființă Mai Înalt Dimensională sau uneori Ființe.

Treptat, am început să experimentăm o realitate unificată în care puteam percepe toți atunci când o ființă mai înalt dimensională ni se alătura. La început nu le-am recunoscut fețele sau măcar corpurile. Recunoșteam cum se ”simt”.

Cu toate acestea, în timp ce ne împărtășeam experiențele cu grupul, descopeream că experimentam cu toții aceiași ființă, dar fiecare aveam o percepție ușor diferită de a celorlalți. Dar, pe măsură ce ne împărtășeam experiențele cu grupul, am descoperit că conștiința noastră a fuzionat într-o SINGURĂ conștiință.

Spre surprinderea noastră, am fost în stare să ne păstrăm fiecare individualitatea în același ACUM, din momentul în care am renunțat să mai folosim cuvântul ”timp”. Ne-am oprit să mai folosim cuvântul ”timp” pentru că unul dintre primele mesaje pe care l-am primit a fost ”Suntem AICI în ACUM-ul vostru.”

La început, nici unul dintre noi nu a putut înțelege partea ACUM a mesajului, până când am început toți să ”pierdem timpul”. Desigur, nu am pierdut timpul în fapt, dar am fost de acord cu toții că ”timpul” era relativ în raport cu ceea ce făceam noi.

Pentru că duceam o viață simplă aveam cu toții treabă de făcut în jurul cabanei. Am descoperit că atunci când ne făceam treaba pe care o aveam de făcut, timpul trecea destul de încet. Pe de altă parte, atunci când comunicam cu Ființele Mai Înalt Dimensionale, deoarece acum erau mai multe Ființe Mai Înalt Dimensionale, părea că ”ieșim din timp”.

Ceea ce ne gândeam cu toții că a fost o conexiune scurtă de 15 minute era de multe ori 2 sau 3 ore. Pe de altă parte, atunci când ne ”făceam treburile” pe care le aveam de făcut, păreau să treacă ore când erau, de fapt, doar câteva minute.

După cum ați putea ghici, puteam ”simți” din ce în ce mai mult ”simțirile” grupului nostru. Am descoperit și că nu era nevoie să ne folosim vocile sau să fim în imediata apropiere fizică, pentru a ne împărtăși simțirile unii cu ceilalți.

La început, am putut experimenta acest sentiment unic numai cu corpul nostru fizic, prin aceea că aveam o anumită ”cunoaștere” că acea persoană, fie că era aproape fie că era departe de noi, intra în comuniune cu noi. Am început să folosim cuvântul ”comuniune” mai degrabă decât ”comunicare” pentru că ne ”simțeam” unul pe celălalt ca și cum am fi fost O SINGURĂ persoană.

Știu că această senzație va fi foarte dificil de înțeles pentru oamenii care nu au experimentat-o, dar voi încerca să o explic cât pot mai bine. La început, am avut experiența conștientă a unei voci mai înalte, dar care nu era deasupra noastră. După cum am mai spus, această voce mai înaltă se afla în noi. Să avem pe cineva care să comunice cu noi, mai ales pe cineva invizibil, din interiorul nostru a fost derutant la început.

Cu toate acestea, am ajuns să ne dăm seama că această voce interioară era foarte reconfortantă și foarte utilă în viața noastră de zi cu zi. Era ca și cum cineva cu o perspectivă mai înaltă ne arăta realitățile posibile și probabile în care intram.

Era ca și cum am fi perceput cu toții o răscruce invizibilă, asta înseamnă că am văzut-o doar în imaginația noastră, pe drumul vieții noastre. Una dintre ”alegerile realității” noastre, simbolizată de răscrucea drumului, s-ar fi produs cu siguranță dacă nu ne-am fi schimbat în vreun fel. Aceea era o ”realitate probabilă”.

Cealaltă alegere, ”realitatea posibilă”, era o cale alternativă pe care am fi putut-o experimenta dacă așa am fi ales. Cu alte cuvinte, Această ”realitate posibilă” ar fi avut loc numai dacă noi am fi ales-o. La început a fost derutant să avem aceste nenumărate alegeri intrând constant în conștientizarea noastră.

Din fericire, pe măsură ce ne obișnuiam tot mai mult cu aceste directive interioare, am descoperit că viața noastră a început să curgă. Împreună am descoperit că cea mai bună cale de a explica o ”viață care curge” a fost atunci când am învățat ca ”pur și simplu să DĂM DRUMUL” tuturor nenumăratelor alegeri din viața noastră de zi cu zi.

Individual, și ca și grup, am descoperit că atunci când îngăduiam directivelor noastre interioare să ne conducă, eram mult mai fericiți și puteam realiza, de fapt, mult mai multe. Cu alte cuvinte, în loc de a trebui să facem o grămadă de alegeri în ceea ce privește viața noastră de zi cu zi, aveam doar două opțiuni.

Aceste alegeri erau să ne urmăm această curgere interioară sau să experimentăm rezistența vieții de zi cu zi. Am învățat cu toții că atunci când alegem individual, și tot la fel ca și grup, să ”urmăm curgerea”, NU mai experimentam rezistența care era normală înainte de a fi urmat curgerea.

Datorită experiențelor noastre de viață de la cabană și comunicării cu ceea ce am descoperit a fi multe Ființe Mai Înalt Dimensionale, ne-am dat seama că exista o alternativă la urcarea acelui traseu abrupt al vieții de zi cu zi singuri.

Odată ce am ales să ne eliberăm de multele noastre întrebări și doar să urmăm curgerea, nu ne-am dat seama că acesta era un mod alternativ în care ne puteam trăi viața. Cel mai important, înainte de a alege să urmăm directiva noastră interioară colectivă, nu știam cât de singuri am fi fost.

Ne puteam aminti cum era să ne simțim singuri în interiorul nostru și chiar cu un prieten bun sau în mijlocul unei mulțimi de alți oameni. De fapt, ”altul” este un cuvânt care a început să iasă din conștientizarea noastră. Pe măsură ce ne urmam realitatea colectivă, interioară, conceptul de ”altul” a început să dispară.

De fapt, fiecare dintre noi a venit cu propriul său concept de ”realitate interioară, colectivă”. Când unul dintre noi a împărtășit acest termen, am râs cu toții pentru că exact acesta era termenul pe care toți cei doisprezece l-am auzit în interior. Prin împărtășirea celor mai profunde sentimente ale noastre și ale experiențelor noastre, am descoperit că atunci când fuzionam într-o curgere în care chiar dacă eram încă ”individuali”, nu eram separați.

Eram atât de uniți în curgere la cele mai interioare nivele ale conștiinței noastre, încât ambalajul exterior al corpurilor noastre era pur și simplu doar separare aparentă pentru SINGURA noastră Ființă. La început, această situație a fost puțin derutantă pentru noi pentru că avuseserăm cu toții nenumărate vieți pe Pământul trei dimensional.

Cu toate acestea, pe măsură ce am continuat să comunicăm cu Ființele Mai Înalt Dimensionale, am început să întâlnim ființe care au avut doar câteva încarnări pe Pământ sau doar s-au bi-locat pe Pământul trei dimensional în timp ce și-au păstrat esența și conștiința primară pe Nava lor Stelară.

Pe măsură ce noi, cei care ne-am identificat în primul rând ca și ființe umane de pe Pământul fizic, ne-am fuzionat conștiința de grup cu cei care știau că ei doar s-au bi-locat pe Pământ, am început cu toții să ne amintim propriile noastre vieți mai înalt dimensionale.

Nu am fost surprinși să descoperim că toți ne-am bi-locat pe Pământ de pe aceiași Navă. După ce am intrat în comuniune cu toții, ne-am dat seama că unii dintre noi se vor întoarce pe Nava noastră, alții vor intra în tiparele energetice ale Pământului cinci dimensional, iar alții își vor expansiona esența suficient de mult pentru a fi atât pe Navă cât și pe Noul Pământ.

Noul Pământ este numele pe care am început să-l folosim pentru frecvența cinci dimensională a Pământului. La început, cei mai mulți dintre noi nu ne-am putut aminti prea multe despre viețile noastre mai înalt dimensionale, dar am putut percepe și comunica unul cu celălalt destul de natural.

Câteodată unul, sau mai mulți dintre noi, ”ieșeau din” percepția noastră colectivă pentru o vreme, dar ei se întorceau de obicei. Când se întorceau aveau povești importante de împărtășit cu noi. Uneori dispăreau pentru că trebuiau să se întoarcă pe Pământul fizic sau astral pentru a ajuta în vreun fel.

Nouă ni se părea că au lipsit doar o scurtă perioadă de timp, dar atunci când se întorceau ne spuneau că au fost pe Pământul fizic pentru o viață lungă sau pe Pământul Astral pentru o perioadă mai scurtă de timp. Atunci ne-am dat seama că nu mai eram legați de ”timp”.

Când călătoream pe Nava noastră sau pe unul din nivelele de o frecvență mai înaltă ale Noului Pământ, ne-am dat seama că ”NICI un Timp” nu a trecut pentru cei care au rămas în cabana fizică de pe Pământul fizic. Prin urmare, noi nu știam că unul dintre noi ”a părăsit timpul” până în ACUM-ul în care ei și-au ales ”aventurile în ACUM”.

Aceste ”povești de la întoarcere”, cum le spuneam noi, erau foarte interesante. Aceia dintre noi care au vizitat Noul Pământ ne-au spus că Noul Pământ cinci dimensional rezona simultan la multe frecvențe diferite în ACUM-ul lui UNU.

Împreună, am numit fiecare frecvență a realității pe Noul Pământ în funcție de experiențele noastre colective a fiecăreia dintre aceste versiuni, care sunt de fapt frecvențele Noului Pământ, astfel încât să putem discuta mai ușor și mai eficient experiențele noastre cu grupul.

Am decis să denumim versiunile Noului Pământ ”Noul Pământ Perceptual”, ”Noul Pământ Adaptiv” și ”Noul Pământ Prag”.

Am numit prima noastră experimentare a Noului Pământ, ”Noul Pământ Perceptual” în care puteam percepe Noul Pământ ca și cum ar fi fost un film. Cu toate acestea, Noul Pământ, după cum am descoperit în cele din urmă, este de fapt ”o frecvență în-între”. Această frecvență a Noului Pământ a fost mai mult o idee decât un loc.

Cu toate acestea, dacă un grup își poate combina conștiința suficient de mult pentru a îmbrățișa acea ”idee” ei s-ar regăsi interacționând ca și un grup într-o realitate care ar fi extrem de adaptivă gândurilor și emoțiilor lor.

Pentru a rămâne în acest ”Nou Pământ Adaptiv” ar trebui să ne alăturăm într-un consens al grupului că această versiune a Noului Pământ este reală. Astfel, chiar dacă acea realitate ar părea să oscileze și să se schimbe cu fiecare gând și emoție, aceasta ar fi o realitate ”reală”.

În acest Nou Pământ Adaptiv grupul trebuie să rămână într-o totală calibrare conștientă unii cu ceilalți sau altfel ar ”cădea” din experiență. Când au ”căzut”, ei se întorc la Noul Pământ Perceptual.

Când unul dintre noi a ”căzut” și s-a întors la Noul Pământ Perceptual, a putut să-și împărtășească experiențele cu ceilalți membri ai acelei frecvențe a Noului Pământ Perceptual. Trebuie să adăugăm că Noul Pământ Perceptual era mai mult ca Planul Astral al celei de-a patra dimensiuni prin aceea că arăta ca un vis sau ca ceva ce noi inventam.

Cu toate acestea, noi toți ”inventam” aceiași realitate și/sau aveam același vis. Datorită aventurilor unora dintre prietenii noștri ne-am dat seama că intram într-o oarecare formă a unui ”nou” Pământ. Știam instinctiv că experimentam ”Noul Pământ” pentru că exista o Conștiință a Unității atât de puternică care ne ajuta să înțelegem mai bine și să acceptăm experiența noastră de-a dreptul unică.

Experiența noastră colectivă de a elibera ceea ce întotdeauna am cunoscut ca fiind ”real” și de a îmbrățișa o realitate cu totul diferită, a facilitat foarte mult unirea noastră într-un grup legat foarte intim. Știam cu toții că unii dintre prietenii noștri, familia noastră și cei dragi nouă care erau ”doar” fizici dispar din viața noastră, dacă ne-am fi întors vreodată la ceea ce cu toții am început să numim ”viața noastră trecută”.

Ne-am dat seama că nu am putea împărtăși în mod deschis ceea ce experimentam cu mulți dintre prietenii și familia noastră. Neexperimentând ceea ce am noi experimentat le-ar fi fost foarte dificil să creadă că ceea ce noi am experimentat era REAL.

Între timp, Ființele Mai Înalt Dimensionale comunicau cu noi în fiecare zi. Prin urmare, am înființat o rutină în care meditam cu toții împreună dimineața pentru a ne primi informațiile pentru acea zi. Era atât de multă informație încât am decis cu toții să documentăm informațiile sinelui nostru și apoi să lucrăm împreună pentru a-l aduce sub forma UNUI singur mesaj pe care să-l putem împărtăși în cele din urmă cu alții atunci când ar fi fost ACUM-ul să o facem.

Prima informație pe care am primit-o cu toții și pe care am tras-o într-un singur mesaj era despre nivelele de frecvență ale Noului Pământ. Prima frecvență a Noului Pământ am numit-o ”Noul Pământ Perceptual”. Am folosit acest nume deoarece a fost prima versiune a Pământului cinci dimensional pe care am perceput-o.

Pe măsură ce experiența de a percepe Noul Pământ a crescut, ne-am legat atât de profund încât conștiința noastră comună ne-a condus dincolo de Noul Pământ Perceptual în următoarea frecvență pe care am numit-o ”Noul Pământ Adaptiv”.

Am folosit acest termen deoarece noi toți trebuia să ”dăm drumul” oricăror concepții anterioare despre Noul Pământ și să ne ”adaptăm” faptului că ”NU noi controlam această experiență”. Prin urmare, a trebuit să ne adaptăm la a cunoaște faptul că trebuia să ”urmăm curgerea” și să ne adaptăm la fiecare experiență nouă cât mai repede posibil.

Știam cu toții în Conștiința noastră Colectivă că ne apropiam de ceea ce înțelegeam a fi Noul Pământ Prag, care părea a fi înconjurat de un câmp de energie puternic dar invizibil. Tocmai când ne gândeam că intrăm în acel câmp de energie, am fost surprinși să vedem că eram dintr-o dată pe o Navă Stelară Pleiadeană, care părea foarte familiară.

”Bine ați venit ACASĂ. Eu sunt Comandantul Sharman. V-am teleportat pe Nava noastră Stelară pentru o Odihnă și Relaxare atât de necesare.”  



Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.