Pregătirea Pentru Primul Contact - Capitolul XXIII

Jurnalul Lizei

Liza Omul prin Sue Lie

Bună, sunt Liza. Dacă doriți să știți cum am ajuns pe o Navă Stelară, vă rog să citiți AICI.

Sharman ne-a salvat vitejește pe tatăl meu, John, pe fratele meu Shwan și pe mine, Liza. Tatăl meu a trecut printr-o lungă perioadă de recuperare din vătămările pe care le-a suferit, așa că Shawn și cu mine am fost supravegheați de către Sharman și Complementul său Divin, Shelia. Nu știam ce este un ”complement divin” înainte de a veni pe Navă.

De fapt, înainte de aventura rănirii tatălui meu și ca esența lui Sharman să intre în corpul tatălui meu pentru a-l păstra în viață, am fost doar o adolescentă Pământeană obișnuită, iar fratele meu Shawn tocmai începea școala.

Toată lumea știa că Shawn era foarte deștept, dar nimeni nu știa că eu puteam vedea și auzi lucruri pe care alți oameni nu le puteau vedea sau auzi. Pentru că nu puteam vorbi despre partea favorită a sinelui meu cu prietenii, nu am avut deloc mulți prieteni.

Cu toate acestea, totul s-a schimbat atunci când Sharman ne-a luat pe Shawn și pe mine împreună cu Tata pe Navă. Știu acum că Sharman a ”încălcat regulile” luându-ne pe toți aici, dar noi nu aveam mamă și Tata ar fi murit dacă Sharman ar fi părăsit corpul tatălui meu înainte ca el să fi ajuns pe Navă.

Da, știu că toate astea sună destul de ciudat, dar nu atât de ciudat ca și trăitul pe o Navă. De fapt, nimic nu este prea ciudat aici. Sunt oameni de peste tot din acest quadrant al spațiului; unii arată uman, iar alții nu arată deloc uman. De fapt, există unele specii care nu arată nicicum pentru că ele sunt ”ființe de energie”.

Ele pot fi ființe de energie pentru că forma lor rezonează la frecvențe din dimensiunea a cincea de sus și dincolo de ea. Cred că dacă ați urmărit transmisiile lui Sharman înțelegeți ce este aceea o dimensiune. Dar, înainte ca eu să vin pe Navă, cu siguranță nu știam nimic despre dimensiuni, sau Nave Stelare sau chiar despre ființele mai înalt dimensionale.

Din fericire, Shelia, Complementul Divin al lui Sharman, denumire pe care oamenii o folosesc aici în loc de soț sau soție, m-a luat instantaneu ”sub aripa ei”. Sharman l-a dus pe Shawn la școală, care este foarte fericit că poate fi atât de deștept pe cât este cu adevărat fără ca alți copii să-l tachineze că ”se dă mare”.

De fapt, Sharman și Shelia au fost ca și părinții noștri, așa că acum avem trei părinți. A fost nevoie de ceva timp pentru ca Tata să se vindece suficient de mult pentru mai mult decât să fim lăsați să-l vizităm în Spitalul Navei. Dar acum că se simte mai bine, noi cinci suntem ca și o familie extinsă.

Acest lucru nu este deloc ciudat pentru că pe Navă sunt oameni atât de diferiți din locuri atât de diferite încât nu am auzit niciodată faptul că ar avea o versiune total diferită a ”familiei”. Familiile Pleiadeene se schimbă în funcție de ceva ce eu nu pot încă înțelege.

De fapt, sunt multe lucruri legate de trăitul pe o Navă Stelară cinci dimensională pe care eu nu le înțeleg încă, dar sunt hotărâtă să le înțeleg și să particip în orice mod pot. Cred că cel mai bine pentru mine este să încep prin documentarea modului în care se ”simte” să fii într-un mediu cinci dimensional.

Nu știu cum să pun această experiență în cuvinte, așa că pur și simplu le voi da liber mâinilor mele pe acest computer foarte avansat, care mi-a luat multă vreme să învăț cum funcționează, iar Shawn știa totul despre ele instantaneu. Sunt atât de mândră de dragul meu frate. Da, chiar dacă Shawn este în totalitate un tocilar, este foarte dulce și eu îl iubesc foarte mult.

De fapt, mi-am dat foarte repede voie să-mi iubesc întreaga familie extinsă. Am fost atât de singură de când a murit Mama, deoarece ea a fost cea mai bună prietenă a mea. Ziua, ea era întotdeauna la lucru și fratele meu se afla într-o lume a lui pe care eu nu am putut-o înțelege. Dar Mama mă înțelegea și mă făcea să mă simt importantă.

Acum, că sunt pe Navă, încep să mă simt din nou importantă. Aici este un grup minunat de adolescenți și nu există nimic ”prea ciudat” despre care să vorbești. De asemenea, nu trebuie să ”arăt bine”, așa cum trebuia să o fac pe Pământ, deoarece aici sunt multe tipuri de ființe care arată foarte diferit una de cealaltă.

Am un prieten foarte bun care are șase picioare înălțime și este verde. Este atât de deștept de amuzant și plin de compasiune. A văzut cât de pierdută și de singură eram când am venit prima dată pe Navă și a decis să-mi prezinte ”viața de adolescent pe Navă”. Și, WOW ce viață este. Aș vrea doar ca Mama să poată vedea cât de fericită sunt aici.

Înaltul meu prieten Xmarssa, căruia eu îi spun Marte, deoarece nu-i pot pronunța numele, mi-a spus că Mama mea a venit pe Navă atunci când ”a murit pentru vehiculul ei pământesc”. A stat aici o vreme pentru a-și vindeca Sufletul de durerea de a trebui să-și părăsească familia, apoi a fost repartizată pe o altă Navă Stelară. Wow, Mama mea lucrează pe o Navă Stelară!!!

Ei bine, acum cred că nu este prea ciudat faptul că tatăl meu, fratele meu și cu mine trăim aici și suntem minunat îngrijiți de către Pleiadeeni. Nu știam ce este un Pleiadean înainte. De fapt, nu știam nici ce este o Navă Stelară. Dar, înapoi la povestea mea care este foarte tare.

Când am venit aici prima dată am petrecut ceva ce odată priveam ca și ”timp” (spun asta pentru că timpul pe Navă nu este ca și timpul pe Pământ) învârtindu-mă de una singură prin imensa Navă. Toată lumea a fost întotdeauna prietenoasă și m-a chemat să mă alătur lor și Shelia a încercat să mă facă să intru într-un grup de adolescenți, dar aveam multe de sortat în creierul meu. Shelia și-a dat seama de acest lucru și m-a lăsat să fac ce vreau. Tatăl meu era vindecat, iar fratele meu era în sfârșit capabil să fie atât de deștept pe cât a fost întotdeauna, dar eu habar n-aveam cine eram.

Da, practic sunt o adolescentă Pământeană și practic cu toane și dată peste cap, așa că nu am vrut ca cineva să mă ajute. Adevărul este că, într-un fel, m-am simțit în siguranță așa cum pe Pământ nu m-am simțit niciodată. Așa cum fratele meu are creier, eu am abilități psihice.

A trebuit să-mi ascund aceste abilități pe Pământ chiar și de tatăl și de fratele meu pentru că mă tachinau în legătură cu asta. Ei nu-mi înțelegeau abilitatea, așa că pentru mine, abilitatea mea nu părea importantă. Prin urmare, eu eram neimportantă. Cu alte cuvinte, eram la fel ca multe alte adolescente prea mature în mintea lor și prea copilăroase în corpurile lor.

Acum, pe Navă, mintea și corpul meu sunt în sfârșit pe aceiași pagină. Asta însemnând că atât mintea cât și corpul meu se adaptează la un mediu pe care l-am simțit întotdeauna adânc în mine, dar nu l-am putut găsi în viața mea de zi cu zi. Îmi dau seama acum că Mama a venit la mine în timp ce dormeam și mi-a vorbit despre viața ei pe Navă.

Știu asta pentru că pur și simplu ”știu” cât de diferite sunt locurile. Pe toată Nava se simte siguranță, iar locurile în care cei care nu sunt membri ai echipajului nu pot merge sunt marcate în mod clar. Prin urmare, doar mă plimb pe aici să văd dacă pot recunoaște ceva din mesajele din vis pe care le-am primit de la Mama. Îmi pare rău că nu o pot vedea aici, dar simt că este oarecum mai bine așa pentru că îmi găsesc acum propriul meu sine.

Da, nu sunt foarte bătrână în termeni umani, dar după experiențele pe care le-am avut mă simt ca un adult în comparație cu prietenii mei adolescenți de pe Pământ. Interesant, sunt mulți oameni care arată a adolescenți aici, dar petrec cea mai mare parte a timpului cu Marte, care nici măcar a om nu arată, cu atât mai puțin a adolescent.

Marte arată ca și cum eu mă simt, prin aceea că arată atât de diferit de ceilalți pe cât de diferită mă simt eu de toată lumea. Totodată, Marte cunoaște atât de bine Nava și m-a dus în cele mai uimitoare locuri. Locul meu favorit este SHD, Stația Holografică de Divertisment. Marte a vizitat multe lumi diferite și mi le arată și mie prin sistemul realității holografice.

Chiar acum locul meu preferat este Venus, dar apoi mă gândesc că Venus a fost întotdeauna locul meu preferat. Când m-am dus acolo prima dată cu Marte, aproape am leșinat când am văzut că este la fel cum am văzut-o în imaginația mea. Marte m-a prins în uriașele sale brațe și m-a alinat în timp ce plângeam în hohote și suspinam dându-mi seama că aș putea merge pe Venus ori de câte ori aș fi dorit.

De atunci Marte și cu mine am fost acolo de multe ori. De fapt, sunt cursuri speciale în Templul Violet la care Marte și cu mine participăm. În secret cred că Marte știe deja tot ceea ce învăț eu, dar vrea să mă susțină și să fie un prieten bun. Adevărul este că Marte, extraterestrul înalt și verde, este cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată în viața mea.

De fapt, nu am fost niciodată așa de fericită cum sunt de când sunt pe Navă. Avem cu toții libertate deplină, excepție făcând doar zonele care sunt doar pentru membrii echipajului, iar sentimentul general de siguranță este unic și binevenit. Pe Pământ nu m-am simțit niciodată cu adevărat în siguranță. Am știut întotdeauna că Mama va pleca, Tata era întotdeauna plecat la lucru, iar fratele meu era prea mic.

Eram singură și singuratică. După ce a murit Mama, am fost ocupată să am grijă de fratele meu deoarece Tata încă ”lucra întotdeauna”, dar fratele meu era un copil nu chiar un prieten. M-am simțit foarte singură și singuratică. De asemenea, întotdeauna am știut că se va întâmpla ceva rău. Chiar și după ce a murit Mama, am știut că nu s-a terminat.

Dar pe Navă, pentru prima dată în viața mea mă simt în siguranță. Mă simt protejată și știu că dacă există vreo provocare, sunt mulți oameni drăguți care ne vor proteja. Cine s-ar fi gândit că va trebui să trăiesc pe o Navă Stelară înainte de a-mi găsi pacea și fericirea?

Nu am spus nimănui, cu excepția lui Marte căruia îi spun tot, dar cred că vreau să fiu pilot. Am avut multe vise în care sunt pilot și pilotarea propriei mele nave spațiale este holo-programul meu favorit. Marte este un prieten atât de bun încât mă lasă să fiu eu Căpitanul Navei.

Am citit în secret fiecare manual al piloților pe care l-am putut găsi, iar Marte îmi găsește întotdeauna mai multe atunci când am nevoie. El este singurul, cu excepția Jurnalului meu, care îmi cunoaște visele și ambițiile. L-am întrebat el ce vise are, dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus doar că specia lui trăiește numai în ACUM. Așa că ei nu au planuri de viitor și nici nu se gândesc la trecut.

Faptul de a fi cu Marte mă ajută să trăiesc mai mult în ACUM, dar încă tot mă întorc la începuturile mele și în viitorul meu din nou și din nou. Acum, că scriu aceste gânduri și simțiri în Jurnalul meu, s-ar putea să fiu în stare ca în cele din urmă să eliberez ceea ce este încheiat și să accept fiecare ACUM cu inima deschisă.

Asta este ceea ce Marte numește CALEA pentru poporul său ”Eliberează ceea ce este încheiat și acceptă fiecare ACUM cu inima deschisă.” Nu cred că inima este încă deschisă și nici nu chiar înțeleg măcar ce înseamnă ”Acum-ul”. Cu toate acestea, sunt destul de sigură că poate în viitor voi găsi ”Acum-ul”.

Marte râde când spun asta și spune ”Dacă ești în ACUM nu există nici un viitor.” Acest lucru mi se pare puțin înfricoșător. Dar, mai simt frică în ceea ce privește multe lucruri. Este interesant că acum când nu este nimic de care să mă tem și mă simt în deplină siguranță, îmi dau seama cât de multe frici am ”purtat în corpul meu.”

Marte spune că el poate vedea toate fricile și/sau iubirea pe care oamenii o ”poartă în corpul lor.” Știu că tot vorbesc de Marte, dar el este primul meu prieten adevărat. Au fost oameni în școala de pe Pământ, dar ei nu au putut fi prietenii mei pentru că nu puteau accepta ceea ce se întâmpla în gândurile și emoțiile mele.

Dacă aș fi fost vreodată cu adevărat sinceră cu oricare dintre prietenii mei de la școală, sau mi-aș fi asumat marele risc de a fi sinceră cu vreun profesor, m-ar fi băgat la ”spitalul de nebuni”. Ok, destul din povestea mea de a fi un om de pe Pământ. Vreau să fiu acel eu care este pe Navă. Pot să văd că Sharman și Shelia văd acel EU.

Ei nu spun nimic despre asta însă. Este ca și cum ei nu doresc să ”încalce gândurile mele”. Da, asta este o altă componentă a faptului de a fi pe Navă. Sunt multe ființe aici care pot citi aura oamenilor, mintea lor, emoțiile lor și ceea ce se întâmplă în corpul lor. Dar ei nu o fac decât dacă au deplina permisiune a acelei persoane.

Mi-e puțin teamă să spun asta, și o voi spune NUMAI în Jurnalul meu, dar cred că s-ar putea să fiu fericită. Nu cred că am fost vreodată fericită pe Pământ, așa că nu sunt sigură ce înseamnă fericită. Marte spune că fericirea este să îți iubești sinele. Problema este că nu știu nici ce înseamnă iubirea.

Poate că voi învăța aici. Da, îmi iubesc fratele, dar acum ne vedem foarte rar. Da, îmi iubesc tatăl, dar el continuă să ”lucreze întotdeauna”. Cred că îi iubesc pe Sharman și Shelia, dar nu-i cunosc suficient de bine pentru a fi sigură. Pleiadeenii seamănă foarte mult cu oamenii, dar emoțiile lor sunt foarte diferite.

Un singur lucru, iubirea Pleiadeană NU are nici un simț al posesiunii. Pentru mine, care am crescut pe Pământ, iubirea și posesia sunt unul și același lucru, chiar și așa cred că ei mă iubesc. Nu se simte ca și iubire, care are tot timpul un simț al posesiunii pe Pământ. Pentru Mama și Tatăl meu eu am fost fiica ”lor”. Am avut genul MEU de prieten, prietenele MELE și fratele MEU.

Pentru că ne-am iubit unul pe celălalt, sau cel puțin aveam grijă unul de celălalt, existau obligații și îndatoriri care trebuiau îndeplinite sau cealaltă persoană nu s-ar fi SIMȚIT iubită. Dar Pleiadeenii NU au posesie. Mă pot duce oriunde vreau să mă duc și Sharman și Shelia sunt de acord cu asta atâta timp cât sunt în siguranță.

Ei nu-și fac griji în ceea ce mă privește pentru că se pot acorda la mine și să afle dacă sunt speriată. Dacă nu sunt speriată, ceea ce nu sunt niciodată aici, au încredere că îi voi contacta atunci când vreau să o fac. Am o libertate totală și deplină. A fost foarte interesant pentru mine să descopăr că această libertate m-a făcut să fiu dornică să ajut.

Vreau să fac parte din această lume minunată. Vreau să servesc pe această Navă ca și pilot atunci când sunt pregătită și vreau să ajut oamenii de pe Pământ. Cel mai mult dintre toate vreau să ajut Pământul. Înainte ”pământul” era ceva pe care stăteam. Acum pot să văd întreg Pământul deodată pe ecranele de vizualizare.

De aici Pământul nu arată doar ca murdărie, apă, cer și focul de la Soare. De aici de pe Navă, Pământul arată ca o ființă vie, rotundă care este la fel de vie, de fapt cu mult mai vie decât toate ființele care trăiesc pe Ea. Da, Pământul este o ”Ea”. Pământul este o mamă cu nenumărate forme de viață.

Nu am avut niciodată această perspectivă atunci când eram PE Pământ, dar în timp ce sunt DEASUPRA Pământului, chiar dacă sunt atât de departe, pot să văd Pământul într-un mod pe care nu mi l-am imaginat niciodată în timp ce trăiam acolo. Este similar cu modul în care nu mi-am dat seama cât de mult îmi iubeam și apreciam Mama până în momentul în care m-a părăsit.

În același fel, nu mi-am dat niciodată seama cât de mult iubeam și apreciam Pământul până când n-am părăsit-o. Da, am plecat de pe Pământ și știu că nu mă voi întoarce până când nu voi fi unul dintre piloții unei Nave Pleiadeene care ”sărută” Pământul spunându-i ”NU ești singură. Noi, familia ta galactică te iubim și suntem aici ca să te ajutăm.”

Marte a spus că a văzut asta întâmplându-se așa că o cred. Marte a avut întotdeauna dreptate în ceea ce a spus așa că accept viziunea lui cu mine și îmi dedic inima și mintea pentru îndeplinirea acelei viziuni. În plus, de-abia aștept să văd privirea prietenilor mei de la școală când mă vor vedea coborând dintr-o Navă Stelară!

Oops, asta a fost declarația unei adolescente de pe Pământ?

link catre articolul original

Traducere Monica Poka