O altă perspectivă asupra Sinelui

Din ciclul De ale mele

Nu am mai scris de multă vreme pentru că mi se părea că totul este cunoscut deja și nu doream să repet același lucru pe care toată lumea îl știe și-l spune. Toată lumea a auzit de Sinele Mai Înalt, de modul în care să ia legătura cu El/Ea, iar eu știu foarte bine că nu există o rețetă sau un protocol de comunicare cu Sinele și că această comunicare presupune numai și numai efort personal.

Nu este ca și cum cineva ți-ar trage un fir de telefonie sau ți-ar pune un amplificator de sunet sau simțire ca tu să formezi o adresă și să începi comunicarea. Nici vorbă. Unii au, sau cel puțin au avut, nevoie de ani și ani de lucru cu ei înșiși pentru a putea deschide conștient o astfel de comunicare, în timp ce altora le-a trebuit mult mai puțin efort ca să poată face acest lucru.

De unde această diferență? Este simplu, nu toți venim la întrupare cu același ”bagaj” spiritual, nu avem cu toții același blocstart, indiferent de părerea oricui. Toate acumulările evolutive dintr-o viață sunt automat reportate în următoarea, așa că dacă cineva și-a văzut de calea lui spirituală și a dobândit o anumită cunoaștere, o va lua cu el și o va putea spori în următoarele.

Dacă cineva s-a crezut ”doar un simplu om păcătos și neajutorat” supus unei justiții și aprobări exterioare și nu a lucrat nimic pentru creșterea sufletului său și eliberarea de iluzie, asta va lua cu el/ea și asta va aduce cu sine în viața sa următoare. Deci, a spune că venim egali la întrupare este o iluzie întreținută de cei care au interesul de a menține un anumit nivel spiritual, cât mai jos posibil.

Ce s-a schimbat că am decis totuși să scriu despre acest subiect? Mi-am dat seama că mulți mai au încă tendința de a-și privi Sinele Mai Înalt ca pe ceva separat de ei, exterior lor, mai potent și atoateștiutor. Nu spun că Sinele Mai Înalt nu ar avea o altă perspectivă, una mai înaltă și mai cuprinzătoare decât a noastră, nici nu contest acest lucru, dimpotrivă.

Am observat însă că foarte mulți aflați pe calea spirituală încep să aibă tendința de a transfera ”obligația” lui Dumnezeu de a a avea grijă de ei, Sinelui lor Mai Înalt. Această tentație există pe Calea Spirituală și este un punct periculos pentru că în loc să-și cedeze puterea personală unui Dumnezeu imaginar, și-o cedează unui Sine Mai Înalt imaginar crezându-se în continuare insuficient de puternici și apți să își urmeze calea.

Această tendință este prezentă la toți cei care nu și-au deschis o comunicare conștientă cu Sinele lor. Ceea ce este foarte important este modul în care te raportezi la Sinele tău Mai Înalt. Cum îl privești, ca pe o autoritate aflată undeva deasupra ta, ca pe cel care-ți dictează calea sau ca și pe un prieten împreună cu care faci o călătorie?

În primul caz, puterea ta este cedată Sinelui și nu în sensul bun, în timp ce în al doilea caz tu îți păstrezi puterea ta interioară și te consulți cu prietenul tău Sinele asupra unor hotărâri pe care ai dori să le iei, asupra unor schimbări pe care dorești să le aduci în viața ta. Tu să le aduci, nu-i ceri Lui/Ei să le aducă.

Cred că ar fi un moment potrivit să ne analizăm fiecare relația pe care o avem cu Sinele nostru și să ne întrebăm noi ce îi oferim Sinelui nostru? Ne gândim oare atunci când suntem fericiți și plini de bucurie să-i trimitem și Lui/Ei Iubire și Recunoștință pentru starea pe care o experimentăm, sau ne gândim la el numai atunci când suntem în groapa melancoliei și suferinței?

Un lucru deosebit de important pentru fiecare dintre noi este să avem o comunicare conștientă, bună, constantă și continuă cu Sinele nostru. Dar este necesar să ne privim Sinele ca pe un consultant, ca pe cel mai bun prieten care ne poate da un sfat atunci când avem nevoie și colaboratorul nostru cel mai prețios. Sinele nostru este partenerul nostru de călătorie, singurul partener pe care nu-l schimbăm niciodată în nici o călătorie. Pentru că El/Ea este noi și noi suntem El/Ea.

Namaste!

Monica Poka