Legătura dintre Încredere și Noile Percepții

Fotografie Adam McLean

Din ciclul De ale mele

S-a tot vorbit despre încredere și importanța ei. Da, încrederea este foarte importantă în ansamblul ei, ea asigurându-ne progresul pe calea noastră. Mai ales că intrăm în zone energetice care nu ne-au fost disponibile până acum, nu așa cum sunt acum și nici atât de ”palpabile”. Suntem cu adevărat pionieri care explorează ”necunoscutul”.

Dacă nu avem încredere în noi, nu vom ieși din zona cunoscută, zona de confort, o zonă care se destramă din ce în ce mai mult în fiecare clipă. Constatăm că lucrurile nu mai funcționează așa cum au făcut-o până acum, că parcă totul este cu susul în jos și reperele cunoscute dispar unul după altul. Cei din jurul nostru au reacții și comportamente care ne uimesc, indiferent dacă sunt, după părerea noastră, treziți sau netreziți.

Aparent, nimic nu s-a schimbat, dar în fond s-a schimbat totul. Cea mai mare problemă o avem cu mintea noastră, cu modul ei de a interpreta datele pe care i le furnizăm prin percepțiile noastre obișnuite. De multe ori rezultatul interpretării acestor informații este în contradicție cu ceea ce noi ”simțim” a fi adevărat.

Și aici apare cel mai mare impas ”Cine are dreptate?” Mintea care ne-a condus până acum, cu devotament, sau ceea ce noi simțim în noi și habar n-avem de unde vine această simțire? Nici măcar nu știm pe ce se bazează această simțire nou apărută în peisaj.

Mintea caută în baza sa de date cunoscută justificări pentru această simțire încăpățânată care nicicum nu se supune modelelor pe care ea le deține. Pentru că mintea trebuie să înțeleagă totul, ca să poată ordona totul și, eventual, să mai adauge alte modele.

Problema apare atunci când ne pierdem în detaliile pe care mintea le caută pentru a valida o anumită informație, stare, experiență. Am fost învățați să căutăm logica în toate și să avem impresia că am cunoaște totul. Da, impresia, pentru că îmi închipui că sunt foarte puțini cei care cunosc schema electrică a unui calculator sau a unui întrerupător de curent electric, sau a unui televizor, dar ȘTIM că atunci când apăsăm acel buton se face lumină, pornește calculatorul, televizorul sau orice alt aparat.

NU este necesar să ȘTIM CUM funcționează, avem ÎNCREDERE că prin apăsarea acelui buton ele se ”pornesc” și noi obținem rezultatul dorit. Sunt lucruri pe care pur și simplu le acceptăm așa cum sunt fără nevoia de a le diseca pentru a avea încredere că funcționează. Oare de ce nu putem face același lucru în situațiile cu care ne confruntăm acum cu toții?

Răspunsul este destul de simplu: pentru că nu am fost învățați că INTENȚIA este butonul pe care trebuie să apăsăm ca lucrurile să se pună în mișcare. Nu avem încredere că intenția noastră își va face treaba pentru că nu putem conștientiza ”circuitul electric” din spatele intenției. Și pentru că lucrurile nu s-au petrecut cu aceiași viteză, după percepția noastră trei dimensională.

În momentul în care intenția noastră este clară, avem încredere că ea se se va ”materializa”, noi am dat deja comanda de pornire. Dacă intenția noastră nu se modifică ca urmare a neîncrederii noastre, ea va rodi și ne va oferi ”fructul” ei în momentul în care acesta s-a copt pentru a putea fi ”consumat”.

Ne apropiem de momentul în care intenția noastră se poate materializa instantaneu, dar nu o vom putea face până când nu vom avea ÎNCREDERE că așa se și întâmplă. De ce? Pentru că această încredere aduce cu ea și alte calități absolut necesare, una dintre cele mai importante fiind asumarea responsabilității pentru crearea, materializarea acelei intenții.

Când știi că dacă pui laptele pe foc el va fierbe, atunci vei sta pe aproape ca laptele să nu dea în foc sau să se prindă de fundul oalei în care este pus la fiert. Nu te îndoiești că acel lucru se poate întâmpla, dar ai încredere că poți să gestionezi situația.

Cam același lucru se întâmplă și în cazul percepțiilor mai înalte cu care ne ”împrietenim” din ce în ce mai mult pe măsură ce avem din ce în ce mai mare încredere în informațiile pe care ele ni le oferă. Nu este necesar să cunoaștem toate mecanismele și detaliile care însoțesc materializarea a ceva pentru ca această materializare să aibă loc. Este necesar ca doar să avem încredere că ea va avea loc din momentul în care am intenționat-o.

Problema apare în momentul în care conștientizăm că nu ne-am dori ca x sau y intenție să se materializeze. Da, mai avem și astfel de intenții deoarece de multe ori suntem ”trași” în energiile de frecvență mai joasă. Ce putem face atunci? Putem dizolva aceste intenții imediat ce le conștientizăm trimițându-le iubire necondiționată și focul violet pentru a le transmuta în formele lor mai înalt dimensionale, sau chiar a le arde.

Și să avem încredere că acest lucru se și întâmplă, nu să le tot aducem în conștientizarea noastră cu ”ce-o fi și-o păți”, pentru că atunci continuăm să le hrănim și să le menținem în existență, într-o posibilă materializare. Deciziile noastre sunt intenții afirmate și este necesar să avem încredere că ele sunt respectate de către Univers în măsura în care sunt pentru binele nostru cel mai înalt.

Mintea noastră este un instrument foarte prețios pe care îl avem la dispoziție, și ne vom da seama de acest lucru în momentul în care mintea noastră umană va stabili o conexiune trainică și conștientă cu mintea noastră multidimensională, dar este doar un instrument. Noi suntem cu mult mai mult decât oricare dintre părțile și instrumentele noastre de care ne folosim.

Rolul nostru este să le îmbinăm pe toate într-un mod în care să obținem ceea ce ne dorim. Să fim alchimistul care are încredere că acele reacții pe care el nu le vede, vor duce, în cele din urmă, la obținerea aurului atât de căutat. Iar acest alchimist, care este o metaforă frumoasă, trăiește în fiecare dintre noi.

Namaste!

Monica Poka