Amintirea Visului
De Suzanne Lie
Jurnalul lui Beverly
26
Ianuarie 1996
”Dragă
Mytria, ” a scris Beverly, ”Aș dori să am o discuție rapidă cu tine în ceea ce
privește cercetarea mea despre OZN-uri. Am petrecut multe ore încercând să
găsesc unele informații și tot ceea ce am găsit au fost doar informații despre
Zetani.”
”Dragă
Beverly”, a răspuns Mytria scriind în jurnal, ”de fapt există foarte puțini
oameni care pot face saltul de a comunica cu noi în acest fel. Să faci singur
ceva, fără sprijinul altora care să-ți valideze experiența, este ceva ce nu
mulți oameni sunt suficient de curajoși să o facă.
Cu
toate acestea, tu te-ai simțit singură în interiorul tău toată viața.
Întotdeauna ai avut secrete față de alții pentru că ai învățat că nu era sigur să
împărtășești ceea ce tu știai în tine însuți. Acum ai ajuns să fii destul de
puternică ca să începi să-ți împărtășești cunoașterea. Cu toate acestea, există
o anumită pregătire a ta care trebuie să aibă loc înainte de a ieși în ”public”
cu informațiile tale.
Când
ești pregătită să fii total deschisă cu ceea ce știi, îi vei găsi și pe alții
care fac același lucru. Noi Pleiadeenii comunicăm cu destul de multe persoane.
Cu toate acestea, va mai trece ceva vreme înainte să puteți vorbi unii cu alții
prin intermediul internetului vostru. Oamenii mai au încă nevoie de anumite
dovezi pentru a-și valida experiențele. Nu fi îngrijorată. Suntem aici cu
tine.”
Lisa
Spre
surprinderea ei, Lisa continua să citească. Era ceva în legătura cu această
persoană Mytria ce simțea, ei bine, simțea familiar. Cu toate acestea, nu putea
spune nimănui acest lucru. Ar fi crezut că a înnebunit. Lisa continuă să citeasă.
De fapt, nici măcar nu se ridicase să-și mai pună cafea.
Jurnalul lui Beverly
10
Martie 1996
”Dragă
Mytria”, scrisese Beverly, ”Ai vreun mesaj pentru mine astăzi?”
”Dragă
Beverly, mă bucur să văd că faci pace cu experiențele tale trei și patru dimensionale.
Iertarea altora și a ta însăți este într-adevăr cheia, deoarece iertarea este
câmpul de energie care îți permite să eliberezi ceea ce a ajuns la finalizare.
Sentimentele tale de singurătate și concurență fac parte din acest proces de
transmutare.
Mai
întâi trebuie să simți și să eliberezi tristețea veacurilor. Această tristețe
este o iluzie pentru că ea s-a bazat pe separare. Separarea este ultima iluzie.
Nici acum și nici vreodată nu ai fost separată de multele versiuni ale SINELUI
tău Mai Înalt. Simte această unitate divină și vezi-o strălucind prin ceața
purificatoare.”
Lisa
”Stai
puțin. Visul meu! Îmi aduc aminte visul. Stăteam singură, dar Soarele strălucea
prin ceață și îl simțeam atât de bine. NU Lisa NU! Ești doar nedormită. Nu începe
să crezi prostiile astea”, își spuse Lisa. Cu toate acestea, nu părea să fie
atât de furioasă ca și înainte. Ce se întâmplă aici? Trebuia să se întoarcă
acasă la viața ei ”normală”. Dar nu se ridica să plece. Continua să stea pe
”scaunul de teme” în casa mamei ei și să citească.
Jurnalul lui Beverly
”Simte
căldura Adevărului Unității cu TOT CEEA CE ESTE, continuă Mytria. Să știi că
ești acum UNA cu sinele tău divin. Voi sunteți degetele de la mâna care este
conectată la inima, mintea și spiritul Creatorului.
Eu,
Mytria, sunt tu însăți la o vibrație mai înaltă. Eu sunt una dintre realitățile
tale alternative și întâmpin cu bucurie conștientizarea ta în lumea mea.
Adevărata mea relație cu tine este un concept dificil de înțeles pentru mintea
ta trei dimensională. Doar ascultă. Eu sunt tu, dar sunt totodată și mai mult
decât tine. Cu toate acestea, și tu ești mai mult decât mine.
Eu
nu sunt mai bună decât tine doar pentru că eu vibrez la o frecvență mai înaltă.
Doar că din perspectiva mea mai înaltă eu pot să-i văd pe toți ceilalți tu. Pe
de altă parte, tu poți vedea numai părți din tine însăți din dimensiunea ta.
Prin urmare, eu îți pot fi de ajutor.
Din
perspectiva mea, eu te pot vedea în multe realități trei dimensionale. Sunt în
special atrasă de viețile în care ai servit Zeiței, deoarecea acestea au fost
în armonie cu scopul nostru în această realitate. Voi fi fericită să te ajut în
comunicarea noastră cu privire la trezirea Zeiței pe planeta voastră.
Cu
toate acestea, întorcându-mă la viziunea mea asupra ta, în afară de faptul că
văd multele tale vieți trei și patru dimensionale, eu pot vedea viețile în care
tu ai ales să te întrupezi pe alte planete și la vibrații mai înalte. Ai fost
în stare să simți legături strânse cu anumie planete cum ar fi Venus, Arcturus,
Antares, Sirius și aici pe Alcyone. Pot vedea un sistem nervos fin de lumină
care crește de fiecare dată când te deschizi comunicărilor cu aceste părți ale
tale.
De
fapt mai există și alte întrupări galactice dincolo de cele pe care le-am
menționat, dar tu te-ai concentrat pe acelea față de care ai simțit cea mai
puternică atracție și amintirea cea mai clară. Permite-i memoriei tale să fie
trezită în timp ce îți vizualizezi lumina umplându-ți sistemul nervos. Simte
cum te miști dincolo de timp și spațiu. Amintește-ți celelalte realități ale
tale așa cum îți amintești ceea ce ai mâncat la micul dejun.
Îți
aduci aminte când ai plecat de pe Arcturus ca să-ți începi aventura întrupării
în vibrațiile mai joase? Prima dată te-ai dus pe Venus ca să experimentezi
această galaxie și să te pregătești pentru întruparea ta pe Pământ. Când ai
auzit ”chemarea” ai venit pe planeta Pământ și ți-ai început multele tale
întrupări trei dimensionale.
În
prima ta întrupare ai fost o femeie care a devenit, în cele din urmă, Preoteasă
Atlanteană. După căderea Atlantidei, ai stat în Țara Zânelor în dimensiunea a
patra până la următoarea ta întrupare în Anglia timpurie. În acea realitate ai
fost jumătate Zână și jumătate om. Scrie această poveste Lisa. Te va ajuta
să-ți cureți mintea și să-ți deschizi inima.”
Lisa
”Stai!”,
a spus Lisa. ”Asta trebuie să fie o greșeală de scriere”, a pufnit ea. ”Mama a
avut întotdeauna prea multe greșeli de tastare. În mod excepțional acum nu sunt
atât de multe. Sunt sigură că doar mi-am imaginat asta.” Cu toate acestea, Lisa
nu s-a întors să verifice textul. Ar fi vrut oare să fie pentru ea?
Jurnalul lui Beverly
”După
fiecare viață de mare realizare spirituală, a continuat Mytria, tu ai fost
capabilă să-ți ridici vibrația suficient de mult ca să te întrupezi în
planurile mai înalte ale realității. De multe ori te-ai întors pe Venus pentru
a te odihni și relaxa. De pe Venus de multe ori te-ai întors pe Arcturus.
Amintește-ți
aceste călătorii, deoarece aceste amintiri îți vor consolida și mai mult plexul
tău de lumină. Amintirile de pe Venus și Arcturus sunt cele mai puternice în
mintea ta pentru că ele au cea mai mare vibrație de iubire. După cum ți-ai
amintit deja, după fiecare dintre viețile tale spirituale tu ai fost în stare
să-ți asumi o realitate alternativă, care era de fapt din trecutul tău precum
și din viitorul tău.
Va
trebui ca doar să accepți această afirmație pentru că este foarte dificil să
înțelegi acest lucru în acest moment pe Pământ. Toate aceste realități
extraterestre au fost create înainte de viețile tale Pământești, tot așa cum au
fost create și după ele. Asta este tot pentru ”acum”. Voi fi bucuroasă să
comunic mai mult. Amintește-ți să mă chemi înainte de a merge la culcare și
apoi scrie-ți visele imediat ce te trezești.
Mytria”
Lisa
”Amintește-ți
să-ți amintești visele”, continua să se rotească în mintea lui Lisa. Dar ea a
dat la o parte aceste cuvinte. Destul din această lectură și din minciuna din
jurul ei; era poate momentul să cheme poliția? Cu toate acestea, următorul
mesaj al lui Mytria îi captă privirea, așa că se hotărî să mai citească puțin.
Jurnalul lui Beverly
11
Martie 1996
”Dragă
Mytria,
Am
avut un vis noaptea trecută cu un format familiar pe care mi-a venit să-l
numesc ”Templul Viselor”. În aceste vise mă percep pe mine însumi zburând în
sus într-o zonă noroasă, eterică. La început pot vedea doar ceva ce arată ca o
ceață, dar apoi pare să-mi schimbe cursul și zbor încet în jos într-o altă zonă
noroasă, care strălucește cu o lumină scânteietoare.
Treptat,
mă adaptez la o viziune în care sunt împreună cu un grup de oameni. Stăm sub o
cupolă uriașă, care este susținută de niște piloni imenși. Stăm toți în liniște
în timp ce ascultăm o ființă magnifică care seamănă foarte mult cu prietenul
meu nor din copilărie. Cu toate acestea, nu simt ființa nor la fel tot timpul,
așa că eu cred că sunt diferite ființe mai înalt dimensionale care vorbesc în momente
diferite.
După
ce ființa nor și-a încheiat discursul, o ființă pe care o numesc ”ghidul” meu a
a apărut de nicăieri și mi-a propus să-l urmez. Spun ”o” pentru că ghidul, pe
care-l simt a fi întotdeauna aceiași ființă, este tot o prezență noroasă cu o
lumină scânteietoare. Ghidul meu mă transportă într-o locație necunoscută unde
eu am o experiență, pe care eu o numesc ”visul”.
Lisa
”Stai
un pic”, spuse Lisa surprinsă. ”Cred că am avut un astfel de vis! ”Nu, nu Lisa”,
își spuse Lisa ei însăși. ”Deja-i prea mult din Jurnalul ăsta. O să ajung la
fel de nebună ca și mama. Deja este o izolare prea mare. Chiar că trebuie să
sun la poliție.” Dar Lisa nu a sunat la poliție. NU a împins jurnalul la o
parte, așa cum făcuse de multe ori. Vroia să știe mai multe despre acest vis,
așa că a continuat să citească.
Jurnalul lui Beverly
”În
”vis” erau trei grupuri care parcă se aflau într-un fel de competiție”,
scrisese Beverly în jurnal. Spre marea mea surpriză eu eram conducătoarea unuia
dintre grupuri, și chiar și mai șocant, fostul meu soț, David, era conducătorul
unui alt grup. Eram într-un amfiteatru și fiecare grup trebuia să meargă în
jurul unui cerc mare în timp de 28 de secunde. Cel de-al treilea grup își
încheiase deja cursa, dar asta este tot ce-mi amintesc despre acel grup. Din
anumite motive, acest vis se simțea a fi important. Dragă Mytria, poți să mă
ajuți să înțeleg despre ce-i vorba?”
”Draga
mea Beverly”, scrisese Mytria, ”sunt fericită să te ajut să-ți înțelegi visul.
Cele 28 de secunde se reduc la numărul 10 în numerologie, care se reduce în
continuare la 1. Numerologia face parte din conștientizarea voastră nu-i așa?
Numărul 1 reprezintă un nou început.
Cele
trei grupuri sunt trei valuri de evoluție. Primul grup nu și-a completat ciclul
în timpul care le-a fost acordat. Prin urmare, ei au trebuit să se întoarcă la
scaunele lor, sau corpurile fizice. Cu alte cuvinte, ei nu și-au încheiat
cursa.
Toți
cei din ultimele două grupuri rămase erau foarte entuziasmați de șansa lor de
”a câștiga cursa”, dar membrii mai în vârstă, mai înțelepți din grupul tău
știau că începuturile cer multă răbdare și o conștientizare calmă pentru a le
fructifica pe deplin. Și tu știai că această călătorie nu se află la încheierea
ei ci mai degrabă la începutul ei.
David,
fostul tău soț, reprezenta partea masculină a SINELUI tău mai înalt
dimensional, iar tu erai în forma mea, ca Mytria. Așa cum eu, Mytria, sunt din
Pleiade, David este de pe planeta Antares și numele lui este, de fapt, Jaqual.
Bătrânii
din fața amfiteatrului făceau parte din Federația Planetelor. Se pare că ai
uitat această parte a visului, dar în timp ce stăteai pregătită să-ți începi
ciclul/cursa, ți-ai amintit că Iubirea este cheia ca să-ți închei cu succes
ciclul.”
Lisa
Acum
Lisei chiar că îi era de ajuns. Gândul că tatăl ei, pe care nu-l văzuse de ani
de zile, s-ar fi putut alătura unei curse împreună cu mama ei, era prea mult
pentru ca Lisa să-l poată accepta. În afară de asta, ce este Antares? Nu era
pregătită să sune la poliție, însă, atunci când a citit acea parte a mesajului,
a început să plângă.
Faptul
că a închis jurnalul și l-a trântit nu a făcut-o să se oprească din plâns. De
fapt, chiar plângea mai tare și mai zgomotos. Era singură și nu o putea auzi
nimeni, așa că de ce nu putea să tragă o mamă de plâns zdravănă? Când a avut
nevoie de o batistă, singurele pe care și le-a putut aminti au fost cele de
lângă patul mamei sale. A găsit drumul spre camera mamei ei, s-a îndreptat spre
noptieră să ia batistele și a început să plângă aproape isteric.
Când
n-a mai putut să plângă, s-a întins pe patul mamei sale, așa cum îi plăcea să
facă atunci când era copil. Chiar dacă mama ei era plecată de cine știe câtă
vreme, îi mai putea încă simți parfumul atunci când a tras cuvertura de pe pat
ca să se întindă în pat. Plânsul ei s-a calmat, așa cum se întâmpla întotdeauna
atunci când mergea la mama ei pentru a fi mângâiată.
”Ce
s-a întâmplat cu noi? Am fost întotdeauna atât de apropiate”, au fost ultimele
gânduri ale lui Lisa în timp ce aluneca într-un somn foarte profund. De fapt,
acesta a fost cel mai bun somn pe care l-a avut de luni de zile. Chiar înainte
de a se trezi din somnul atât de necesar ei, Lisa a avut un vis în care Mytria
îi spunea mamei ei,
”Acum
am să-ți spun ce s-a întâmplat de fapt aseară. Tu Beverly, care ești o
frecvență mai joasă a mea, Mytria, și David, care este o frecvență mai joasă a
lui Jaqual, ați fost la o întâlnire a Federației. Beverly/Eu și David/Jaqual
ați vorbit despre procesul de ascensiune al planetei voastre și despre modul în
care cei treziți de pe Pământ ar putea ajuta.
Prima
sugestie a fost să generați o stare de surescitare ca să-i faceți pe cei adormiți să trepideze în
conștientizare. Cu toate acestea am decis că surescitarea s-ar putea dovedi a
fi mai mult o distragere de la procesul de trezire și că nu avem suficient
”timp” ca să riscăm acea distragere.
A
douacursă/idee a fost să existe o aterizare masivă a navelor noastre. Cu toate
acestea, acea idee era prea devreme să poată fi aplicată, deoarece omenirea era
în continuare mult prea spălată pe creier în ideea că ”ET sunt răi”. Apoi am
decis că cei care sunt treziți și conștienți pentru o parte din timpul lor
Pământesc, ar fi conducători buni dacă ar putea să-și împărtășească propriul
lor proces. De fapt, împărtășirea procesului lor, ar putea fi un model bun de
rol pentru alții.
A
treia idee a fost cea mai bună idee a noastră, în care toată lumea ar fi putut
să înțeleagă că ascensiunea presupune o răbdare calmă, iubire necondiționată și
un mare curaj. Cu toate acestea, nu sunt suficienți oameni care să posede și să
poată menține ”o răbdare calmă, iubire necondiționată și un mare curaj.”
În
cele din urmă am decis că noi, membrii familiei voastre galactice, va fi nevoie
să ne bi-locăm în corpurile oamenilor gata întrupați care au arătat o oarecare
capacitate de a deține cele trei calități ale răbdării, iubirii și curajului.
Bi-locarea
înseamnă că noi suntem încă în sinele nostru Galactic și în conștiința noastră
multidimensională, dar că ne împărtășim, în același timp, esența cu un om care
este dispus să accepte prezența noastră. Prin urmare, eu m-am bi-locat în tine
Beverly, iar Jaqual s-a bi-locat în soțul tău, David.
Lisa
s-a trezit având în minte acest mesaj de la Mytria. Înainte de a se putea
întoarce la scepticul ei sine, s-a întins în mod automat după suportul de sris
și stiloul pe care mama ei le ținea întotdeauna lângă patul său și a scris:
”A treia idee a fost cea mai bună idee a
noastră, în care toată lumea ar fi putut să înțeleagă că ascensiunea presupune
o răbdare calmă, iubire necondiționată și un mare curaj. Cu toate acestea, nu
sunt suficienți oameni care să posede și să poată menține ”o răbdare calmă,
iubire necondiționată și un mare curaj.”
În cele din urmă am decis că noi,
membrii familiei voastre galactice, va fi nevoie să ne bi-locăm în corpurile
oamenilor gata întrupați care au arătat o oarecare capacitate de a deține cele
trei calități ale răbdării, iubirii și curajului.
Bi-locarea înseamnă că noi suntem încă
în sinele nostru Galactic și în conștiința noastră multidimensională, dar că ne
împărtășim, în același timp, esența cu un om care este dispus să accepte
prezența noastră. Prin urmare, eu m-am bi-locat în tine Beverly, iar Jaqual s-a
bi-locat în soțul tău, David.”
Prea
amețită ca să-și dea seama ce a făcut, a adormit la loc și a dormit până când
afară s-a întunecat.
S-a
trezit constatând că se află într-o casă complet cufundată în întuneric. S-a
întins să aprindă lumina și a văzut suportul de scris și stiloul. ”Oh”, a spus
ea, ”Mai multe chestii ciudate scrise de mama.” Nu a observat că era propriul
ei scris, deoarece avea nevoie să meargă urgent la baie.
Era
singură în miez de noapte și se simțea puțin speriată, așa că s-a învârtit în
jurul casei ca să aprindă luminile. Apoi s-a dus la cămara de alimente și a
găsit câteva conserve de supă și un pachet nedesfăcut de biscuiți. În timp ce
se încălzea supa, a pus un pahar cu apă și biscuiții pe micuța masă din
bucătărie.
Când
supa a fost gata, a turnat-o într-un bol și s-a așezat pe scaun la aceiași masă
care a fost toată viața ei acolo. După ce și-a mâncat supa și biscuiții, și-a
dat seama că și-a ales bolul și cana ei preferată din copilărie și că s-a
așezat pe ”locul” ei la masă.
”De
ce a păstrat mama toate chestiile astea?”, a spus ea cu voce tare. Simțea cum
furia cunoscută începea să crească în ea când auzi ”Pentru că te iubesc.”
”Nu,
NU, vocea pe care tocmai am auzit-o nu este a mamei mele!” a strigat Lisa. Dar
suna ca vocea mamei ei, iar Lisa a început să-și dea seama cât de mult îi
lipsea.
Lăsând
vasele murdare pe masă, s-a întors la scaunul pentru teme de casă și a
continuat să citească. Când a citit ultimele trei paragrafe a observat că le
citise și mai înainte.
”Nu
sunt pregătită să ciesc asta acum”, a spus ea când a găsit telecomanda pentru
TV și a căutat un film vechi care să o scoată din starea în care se afla. Când
lumina de dimineață devreme a pătruns în camera de zi, s-a trezit. Toate
luminile din casă ardeau, așa că a început să le stingă.
Când
s-a dus în dormitorul mamei sale, a decis să facă patul și a văzut suportul de
scris aflat chiar lângă lampă. ”Hei, dar asta este ceea ce tocmai am citit.” Nu
a observat că acela era scrisul ei până nu a terminat de făcut patul și a
răsturnat suportul pe podea. Când l-a ridicat, era pregătită să vadă că acela era
scrisul ei.
A
fugit înapoi la carte pentru a vedea că mesajul pe care ea îl scrisese era
exact la fel ca și mesajul din carte și care fusese scris în 1996. Prea șocată
pentru a putea gândi, a îndesat suportul de scris în sertarul de la noptiera
mamei ei.
”Acum
încep să halucinez. Am citit prea mult din acel jurnal, corpul meu este rigid
de la atâta stat pe acel scaun” a exclamat ea.
Lisa
încerca să se distanțeze de faptul că ea scrisese exact ceea ce mama ei scrisese
cu mult, mult timp în urmă. Mai mult ca sigur că citise acele paragrafe
înainte, își spuse ea. ”Dar cum am putut scrie cu exactitate corect fiecare cuvânt?”
a murmurat în timp ce începea să-și facă alergarea de dimineață.
Până
când s-a întors înapoi acasă (ce numea ea acasă?) și a făcut un duș, a uitat de
incidentul celor ”trei paragrafe”. Apoi a dat câteva telefoane prietenei și
soțului ei, știind că în acel moment îi va intra mesageria vocală. Apoi s-a dus
la magazinul alimentar pentru a cumpăra niște mâncare decentă. Și-a făcut o
cină bună și a mai deschis o sticlă de vin. Oare bea prea mult în ultima vreme?
A decis să NU-și pună această întrebare.
Când
a deschis jurnalul ca să citească în timp ce mânca, l-a deschis în mod convenabil
la capitolul următor, în care l-a întâlnit pe Jaqual. Știa în interiorul ei,
dar uitase în mod conștient, că Mytria era mama ei și că Jaqual era tatăl ei.
Încă nu-l putea aduce în toată povestea asta și pe tatăl ei, sau s-ar fi putut
frânge complet.
Așa
că, a decis în mod conștient să uite de identitatea mai înaltă a părinților săi,
luând în derâdere întreaga idee a altor realități. Era mult prea ocupată să
încerce să afle cum să se descurce doar într-o singură realitate fizică și se
pare că nu se descurca prea bine cu asta. Așa că, relația dintre părinții ei și
Mytria și Jaqual a fost în convenabil uitată.
Traducere Monica Poka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.