Jurnalul # 2 – De UNUL Cu Multe Nume

Partea a II -a

Întâlnirea cu Mytria

De Suzanne Lie

Lisa

Lisa a condus până la restaurantul la care mergea rar, dar știa că acesta avea mese frumoase și zone cu mici separeuri. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să se întâlnească cu cineva cunoscut. Și-a comandat mâncarea și un ceai, pentru că nu putea să mai bea cafea, și a decis că-și va arunca ochii pe jurnal în timp ce va aștepta ca aceasta să-i fie adusă. A deschis jurnalul la pagina următoare celei la care rămăsese cu o noapte în urmă pentru a găsi secțiunea care urma și care era despre găsirea lui Mytria.

Jurnalul lui Beverly

Sunt bucuroasă să-ți spun că, în cele din urmă, ”prietenul meu nor” s-a întors. A fost un proces lung și pe care îl voi povesti în acest jurnal. Am să-ți vorbesc despre îndelung așteptata reconectare cu nevăzutul meu prieten, pe care acum îl cunosc drept ”Arcturianul”, deoarece numai datorită susținerii lui constante sunt în stare să scriu acest jurnal.

Cred că este important să-mi împărtășesc experiențele cu alții acum, deoarece conștiința noastră aflată într-o continuă expansiune manifestă gândurile și emoțiile noastre aproape instantaneu. Prin urmare, dacă ne gândim că avem o îngrijorare sau o boală, atunci aceasta este realitatea noastră. Pe de altă parte, dacă ne gândim că avem simptome ale trezirii, atunci aceasta este realitatea noastră.

Sunt, desigur, momente în care suntem bolnavi sau răniți. Astfel de momente își fac apariția atunci când avem emoții sau amintiri vechi pe care este nevoie să le curățăm. Așa că, ne creăm un anumit scenariu în care trebuie să stăm liniștiți și să ne concentrăm atenția pe SINELE nostru, astfel încât să putem încheia această curățare.

Deoarece m-am simțit ”rău” deja de o bună bucată de vreme, știu că acesta este ACUM-ul pentru a-mi spune povestea. Totodată, noaptea trecută am avut un vis în care m-am conectat cu o frică foarte, foarte profundă din copilăria mea și căreia i-a sosit momentul să fie eliberată. Din nou, sper să nu ofensez pe nimeni prin mărturisirea mea, dar acesta este adevărul meu, iar eu am promis să-mi spun aici numai adevărul meu. De asemenea, știu că nu sunt singura care a avut aceste experiențe.

Când eram copil imaginația mea m-a dus în multe dintre realitățile mele alternative, adeseori cunoscute sub numele de vieți ”trecute”. Aceste aventuri au încetat atunci când am ajuns să fiu adolescentă, dar au revenit atunci când am început să lucrez cu primul meu învățător spiritual. Timp de mulți ani, aventurile mele au fost legate de pământ și au inclus multe epoci diferite în care eram fie bărbat, fie femeie.

Ca adult, am început să fac vizite dincolo de această lume și pe alte planete. Prima a fost Venus. Apoi am început să aud de Mytria din Pleiade. Știu că s-ar putea să fi avut o experiență trezită de vizitare a unei nave spațiale, dar încă tot mai simt o frică adâncită de fiecare dată când mă gândesc la ea.

Prin aventurile mele pe Venus și cu Mytria, am ajuns să-mi dau seama că acea frică era din cauza faptului că am fost răpită în copilărie și în adolescență. Mi-am adus aminte că frica a fost de fapt implantată în mine de către Zetanii care m-au răpit. Apoi, mi-au pus un mic implant în creier, astfel încât să-mi prea frică să-i vorbesc cuiva despre experiența mea.

Desigur, să le vorbesc oamenilor nu era o problemă pentru mine, deoarece nu le puteam vorbi oamenilor nici măcar despre visele sau experiențele mele psihice. Cu toate acestea, nu sunt prea multe lucruri pe care le-aș putea spune despre această experiență, deoarece mai trebuie încă să recuperez cele mai multe detalii.

Visul meu de noaptea trecută mi-a spus și el că, copilul meu rănit avea nevoie de atenția mea și că trebuie să o vindec înainte de a putea trece la următorul nivel al trezirii mele. În acel vis am simțit teroarea deconectării mele de la sinele meu fizic adormit și disperarea mea de a mă întoarce la corpul meu adormit. M-am trezit știind că trebuie să abordez problema copilei/adolescentei răpite, rănite.

Am să încep prin a împărtăși puținul pe care mi-l amintesc în legătură cu acele experiențe. Îmi amintesc cu claritate că eram pe o masă rece de metal și vedeam fețe care priveau în jos spre mine. Îmi amintesc lucruri ascuțite, prea multe lucruri ascuțite. Sunt bine intrată în vârsta maturității și nu am avut niciodată o intervenție chirurgicală și urăsc să mă duc la dentist.

Mai știu cu exactitate și unde se află implantul meu și pot simți o frică chiar și acum în timp ce împărtășesc aceste lucruri. Arcturienii mi-au spus în această dimineață că implantul a lăsat un mesaj încorporat de a nu împărtăși niciodată ceea ce s-a întâmplat. Sunt mai multe de spus, dar este suficient pentru acum.

În această dimineață mi s-a spus că cea mai bună cale pentru a-mi vindeca copila răpită este să-mi spun povestea, tot așa cum urmează să împărtășesc și celelalte realități pe care le-am experimentat. ȘTIU că doresc să-i vizitez pe Arcturieni pe nava lor în mintea mea pe deplin conștientă. Prin urmare, m-am angajat să finalizez acest proces de a-mi împărtăși viața cu alții.

Văd scrierea acestui jurnal ca și pe o acțiune conștientă care arată că EU SUNT pregătită să-mi curăț vechile frici astfel încât să pot contribui cu deplina mea iubire și lumină la această trezire planetară în adevăr! Cu toate acestea, nu știu dacă va fi cineva în stare să înceapă să creadă că experiențele pe care am să le povestesc ar fi posibil să fie adevărate.

Indiferent de asta, am să vă spun povestea mea, chiar dacă ar fi și numai pentru a aduce claritate în viața mea. Probabil, unii dintre oamenii pe care îi iubesc vor fi în stare să mă accepte și să mă iubească în continuare, dar mă tem că mulți dintre ei nu o vor face. Prin urmare, chiar dacă scriu acest jurnal, s-ar putea să fie nevoie să-l public sub un nume fals. Pe de altă parte, poate că dacă ei citesc ceea ce eu am experimentat în viața mea, ar putea învăța să mă accepte chiar mai mult.

Lisa

”Este asta este o provocare mamă?” murmură Lisa în ceaiul ei. Cu toate acestea după o baie și o mâncare bună, se simțea mai bine și trebuia să recunoască cât de supărată a fost pe mama ei. ”Ce mi-a făcut ea de fapt, decât că a crezut în alte lucruri decât am crezut eu?” a spus Lisa continuând să se înmoaie. Lisa chiar a comandat și un desert continuându-și lectura în timp ce aștepta ca acesta să-i fie adus.

Jurnalul lui Beverly

Cam prin 1995 am început să primesc mesaje interioare de la o femeie din Pleiade. Auzisem despre Pleiadeeni undeva și, din moment ce a fost necesar să-mi amintesc despre răpirea din copilăria mea, mă uitam după un străin mai blând, mai prietenos. Pleiadeenii sunt înalți, blonzi și foarte atrăgători. Arată și foarte uman. Prin urmare, mi-am întrebat canalele interioare dacă aș putea vorbi cu un Pleiadean și am primit numele ”Mytria”.

Înainte de a continua însă, poate că ar trebui să explic ce vreau să spun prin ”canalele mele interioare”. Am crescut mergând la biserică, apoi am făcut parte dintr-un grup de adolescenți în cadrul bisericii, așa că vorbitul cu ființe nevăzute mai înalt dimensionale nu era un eveniment obișnuit. De fapt, când eram copil vorbeam adeseori cu ființa mea nor și îi spuneam Isus. Am continuat acele conversații și în perioada adolescenței mele – pentru o vreme.

Când eram tânără, numeam ”rugăciune” ceea ce făceam pentru a mă conecta cu alte ființe. Când am devenit adult și m-am dus la mai mulți învățători spirituali și cursuri, am numit-o ”meditație”. Știam că mulți oameni nu au primit în profunzime răspunsurile pe care le-am primit eu, dar asta poate din cauza faptului că ei nu și-au scris ceea ce au experimentat.

Pe scurt, adaug acum primele date și mesajul pe care l-am primit de la Mytria:

20 Noiembrie 1995

”Dragă Mytria,

Am cerut să vorbesc cu un Pleiadean și am primit numele tău. Mă deschid răspunsului tău deoarece doresc să vorbesc cu tine. Sper că am fost în stare să mă curăț suficient de mult încât să pot avea o recepție clară a mesajului tău.”

Am fost foarte surprinsă să recepționez:

”Dragă Beverly,

Te-ai deschis într-adevăr mie și făcând acest lucru, tu poți recepționa în mod conștient mesajele de la o ființă mai înalt dimensională, ca mine. Eu sunt de pe Alcyone și sunt unul dintre Gardienii Focului Sacru. Îți vorbesc acum din dimensiunea a cincea, deși aș putea să comunic cu tine și din dimensiuni mai înalte. Deoarece acesta este primul nostru contact, am să-mi iau cea mai joasă vibrație a mea pentru a-ți fi ție mai ușor să mă înțelegi.

Chiar dacă eu sunt Gardianul Flăcării Sacre, nu este nevoie să păzesc Flacăra de pericol în lumea noastră, deoarece nimeni de aici nu ar aduce vreo daună la ceva. Ființele din dimensiunea a cincea știu că orice acțiune le afectează la fel de mult și pe ele ca și pe cei din jurul lor. Și voi învățați lecția asta. Prin urmare, am să-mi modific afirmația pe care am făcut-o pentru că ar fi mai corect să spun că eu îi ajut pe cei care doresc să intre în Focul Violet.

Focul Sacru este un portal prin care cineva poate să treacă pentru a călători oriunde în Multivers. În lumea noastră Pleiadeană cinci dimensională, noi putem păși în și afară din corpul nostru la fel de ușor cum poți tu păși din rochia ta. Vezi tu, corpurile noastre pot fi transmutate cu ușurință într-o dimensiune mai înaltă prin întoarcerea la spirit pur ca să călătorim în altă dimensiune.  

Exploratorii spirituali vor veni la Focul Sacru şi îşi vor lăsa acolo corpurile în timp ce călătoresc în spirit. Când se întorc din călătoriile lor, ei îşi proiectează esenţa în Focul Sacru pentru a reveni în corpul lor. În timp ce corpul lor se află în Flacăra Sacră, ei pot călători în siguranță prin intermediul conștiinței lor în orice loc doresc.

Eu sunt una dintre Preotesele Pleiadeene care supraveghează acest proces. Prin urmare, cred că ar fi mai bine să spun că eu păzesc corpul călătorului mai degrabă decât Flacăra. Cu toate acestea, numele nostru este ”Păzitor al Flăcării”. Tu, draga mea, m-ai contactat pentru că sunt deschisă comunicărilor cu cei din alte dimensiuni și pentru că te cunosc.  

De fapt, s-ar putea spune că eu sunt o frecvență mai înaltă a sinelui tău fizic. Acesta este motivul pentru care tu ai simțit întotdeauna un impuls atât de puternic de a trece dincolo de lumea ta obișnuită. Într-adevăr, când fuzionezi cu expresiile de o frecvență mai înaltă ale sinelui tău, vei fi în măsură să comunici cu atât de multe ființe mai înalt dimensionale cât dorești.

Înțelegi acum că întreaga ta viață a fost o pregătire pentru acest serviciu?”

Lisa

”Wow mamă, am început să-ți citesc cartea, dar asta este prea de tot”, spuse Lisa din întâmplare cu voce tare, în timp ce dădea cartea la o parte aproape vărsându-și ceaiul. Încercând ca mai degrabă să gândească cuvintele decât să le spună, ea se gândi ”Nu-i de mirare că tata te-a părăsit. Dacă ar fi avut măcar un indiciu despre ceea ce tu gândeai, te-ar fi dus la spitalul de nebuni.”

De această dată Lisa nici măcar nu încercă să o înțeleagă pe mama ei. Era în mod evident delirantă. Și-a deschis poșeta ca să ia banii pentru cină, i-a pus pe masă și a plecat în grabă.

”Domnișoară”, a auzit în spatele ei. ”V-ați uitat cartea.” Tânăra chelneriță zâmbea dulce în timp ce-i întindea Lisei cartea. Lisa a încercat să zâmbească și murmură ”Mulțumesc”. Nu știa ce era mai rău, că trebuia să ia acea carte smintită sau faptul că chelnerița îi spusese ”domnișoară”.

Lisa a început să lăcrimeze din nou. Tocmai când se gândea că va merge la mama ei și va găsi probabil ajutor în ceea ce privește viața ei, a găsit acest jurnal cu aceste povești psihopate. Mergând cât de repede a putut spre mașină, Lisa scotoci în poșetă după cheile de la mașină și aproape că scăpă cartea în noroi.

A fost foarte surprinsă de faptul că a ales să arunce cheile în noroi ca să nu scape cartea. ”Oh, Doamne” s-a gândit ea.”Sper că aceste chestii nu sunt contagioase”. A zâmbit în timp ce apăsa telecomanda pentru a deschide mașina, aruncă tâmpita de carte pe bancheta din spate, își puse centura de siguranță și a început să conducă înapoi către casa goală a mamei sale.

Din fericire, electricitatea funcționa încă deoarece se întunecase deja până a ajuns ea înapoi acasă. Lisa a parcat mașina pe alee și a ieșit din mașină. Spre surprinderea ei, a deschis ușa din spate și a recuperat jurnalul în timp ce murmura ”Ei bine, nu este nimic altceva de făcut aici. În plus, poate că dacă citesc chestia asta aș putea să aflu unde este.”

Lisa a lăsat la o parte frica îndepărtată că mama ei ar fi murit sau s-ar fi pierdut sau că ar fi suferit vreo violență. ”Acum sunt la fel de nătângă ca și mama,” a spus Lisa în timp ce deschidea ușa din față, a aprins lumina și s-a îndreptat spre dormitor ca să-și schimbe hainele. Știa că nu va dormi prea mult. Doar în cazul în care ar fi existat ceva în afară de niște povești stupide, știa că va trebui să citească acel Jurnal.

După ce Lisa a aprins câteva lumini, a pornit încălzirea și și-a luat pijamaua, și-a luat un pahar de vin și s-a așezat pe scaunul ei favorit ca să citească. Acesta era scaunul pe care stătea atunci când își făcea temele înainte de a fi plecat la facultate. Mama ei l-a lăsat așa cum era chiar dacă schimbase câteva alte piese din mobilier.

”Asta înseamnă că mă aștepta să o vizitez?” s-a gândit cu mai mult decât un pic de vinovăție în timp ce deschidea cartea. S-a pregătit să audă mai multe despre femeia Pleiadeană care era ”Păstrător al Flăcării”.

Jurnalul lui Beverly

Mytria a început prin a spune ”Fuziunea sinelor tale alternative începe prin comunicarea cu ele.”

Lisa

”Aș vrea mai degrabă să ”fuzionez” cu mama mea!” a murmurat Lisa în timp ce luă o înghițitură de vin. Poate ar trebui să ia sticla? Poate că ar avea nevoie să fie puțin băută ca să înțeleagă aceste nonsensuri.

Jurnalul lui Beverly

”Îl vezi pe Kepier cu mine acum?” vorbi Mytria. ”Kepier și cu mine suntem surori în Lumină. Eu am studiat pe Arcturus, de unde este ea și ea a studiat pe Alcyone. Dragă Beverly, acordă-ți un moment din timpul tău pentru a-ți da seama cum se simte să fii în stare să treci din galaxie în galaxie cu mai puțin efort decât să conduci mașina până la magazinul alimentar.”

Lisa își dădu ochii peste cap dar continuă să citească mai departe. Asta este, a continuat ea după ce luă o înghițitură mare de vin.  

”Kepier pare foarte feminină aici, deși este androgină, din cauza faptului că vibrația planetei noastre este atât de feminină. Atunci când ea este pe Arcturus, apare destul de diferit și arată ca și ”prietenul tău nor” Arcturian,” continuă Mytria.

”Am să-ți spun acum câteva lucruri despre viața noastră aici în Pleiade. Trăim foarte simplu în case centrale încăpătoare deschise și încăperi de dormit/meditat mici. Timpul de dormit nu este așa cum este pe Pământ. Aici noi rămânem total conștienți și ceea ce voi numiți somn, noi numim meditație. Prin urmare, este mai bine dacă suntem singuri pentru că intrăm profund în conștiința noastră pentru a ne expansiona conștientizarea și a integra ceea ce am învățat în viața noastră de zi cu zi.

Noi ne folosim încăperile și pentru a fuziona cu perechea noastră, dacă am ales să avem una. Unii doresc să trăiască aici cu Complementul Divin ca și bărbat și femeie, iar alții doresc să-și integreze cele două componente și să trăiască ca o singură ființă androgină. În această dimensiune acest lucru este pur și simplu o chestiune de alegere. În dimensiunile mai înalte divizarea în sexe nu este cunoscută.

Noi ne primim copiii de la Flacără, așa cum se face și pe Venus, dar unii mai doresc încă să aibă experiența sarcinii și a nașterii copilului. Când spun că ”noi” ne primim tinerii de la Flacără, vreau să spun ”noi” ca și cuplu bărbat femeie, ca și Complement Divin, sau ”noi” ca și ființă androgină.

Orice fel am alege, noi medităm și ne pregătim, pentru ceea ce în timpul vostru ar fi ani, pentru marea onoare de a fi părinte. Numai cuplurile care sunt Complemente Divine pot fi părinți. Când învățătorii noștri ne spun că vibrația noastră a atins o frumoasă nuanță de argintiu-violacee, noi intrăm în Flacără împreună cu Complementul nostru Divin (sau ca o ființă androgină unificată).

Când stăm în fața Flăcării Violet, facem un apel în dimensiunile mai înalte pentru a vedea dacă Spiritul dorește să-și ia o viață în lumea noastră. Odată ce Spiritul a decis să aleagă experiența încarnării în dimensiunea a cincea în Pleiade, părinții și Spiritul lucrează împreună pentru a începe procesul a ceea ce voi ați numi ”naștere”.

Împreună, părinții și copilul, determină dacă este mai bine pentru ei toți să rămână în Flacără până când Spiritul este pregătit să-și ia o viață în lumea lor Pleiadeană, sau ca Spiritul să intre în femeie și să treacă prin perioada de sarcină, la fel ca pe Pământul vostru. Cu toate acestea, aici, bărbatul și femeia sunt implicați în mod egal în perioada sarcinii.

Bărbatul trebuie să miște în sus și în jos Flacăra în mod regulat astfel încât Spiritul să poată trage suficient de mult din esența sa în dimensiunea a cincea pentru a crea și locui o formă. Pe de altă parte, femeia trebuie să stea departe de Flacără deoarece ea este forța de împământare pentru noua viață.

Când bărbatul se întoarce din Flacără, deținând esența Spiritului, el o plasează în pântecele femeii pentru a oferi fetusului iubirea unei mame. Bărbatul îmbrățișează apoi și mama și copilul, în timp ce ambii părinți îi trimit copilului lor iubire necondiționată și pace infinită. Cei trei rămân întrepătrunși până când Spiritul copilului se poate adapta treptat realității noastre cinci dimensionale.

Dacă nu este aleasă această formă de ”graviditate”, cuplul, sau ființa androgină, trebuie să trăiască în apropierea, și să intre și să iasă din Flacără, până când Spiritul este pregătit să creeze el însuși o formă cinci dimensională. Odată ce Spiritul este un ”copil”, el, ea sau sinele androgin (aici copiii se pot naște androgini) se va muta cu părintele, sau părinții unificați, în Camera de Zi Centrală.

Camera de Zi Centrală este zona de locuit în care trăiește toată ”marea noastră familie”. Cuvântul pe care noi îl folosim pentru această încăpere este dificil de auzit în limba engleză. El sună ca ”scrdala” Scrdala este formată din membrii aceluiași Suprasuflet. În dimensiunea a șaptea, Suprasufletul este o singură ființă. Pe măsură ce noul ”copil” al societății noastre intră în dimensiunile mai joase, Suprasufletul veghează asupra fragmentului său cinci dimensional în timp ce acesta descinde în tărâmurile mai joase prin Flacăra Violet.

Fiecare dintre aceste fragmente rămân în contact constant cu sinele lor șase dimensional în Flacăra Violet până când noua lor formă poate conține marea lor forță de viață. Părinții își țin ”copilașul” într-o conexiune constantă cu mama, tatăl sau cu amândoi, pentru a-și ajuta copilul în împământarea conștiinței lui sau ei în frecvența mai joasă.

Membrii ”marii familii” a noilor părinți, care trăiesc și ei temporar în scrdala, lucrează în unitate pentru a ajuta noii membrii ai realității noastre Pleiadeene să se aclimatizeze la noua lor viață. Acest grup este mai mult decât o familie, deoarece el funcționează ca O singură ființă de iubire părintească care întâmpină cu bucurie noua viață în lumea noastră.

Când fiecare familie părăsește scrdala, alegerile situațiilor de viață diferă în funcție de frecvența la care rezonează fiecare dintre ei. O ființă care este în măsură să fie conștientă de mai multe realități deodată, așa ca mine, va avea situații foarte diferite pe fiecare plan. Asta seamănă mult cu situația voastră.

În dimensiunea a treia tu trăieși o viață liniștită, privată. În dimensiunea a patra tu trăiești în Lumea Zânelor împreună cu preaiubitele voastre zâne și spirite ale Naturii, iar în dimensiunea a cincea tu ești eu! Da, draga mea, tu și cu mine suntem UNA.

Noi suntem expresii diferite ale aceluiași Suprasuflet, aceleiași Ființe. Kepier este o altă expresie a ființei noastre. IliaEm este o expresie opt dimensională a Suprasufletului nostru. Iar Jaqual este un membru Antarian al Suprasufletului nostru.

Mai există încă multe alte aspecte ale Suprasufletului nostru pe care nu le-ai întâlnit încă, totuși, o vei face în curând. Aceasta este calea pentru TOȚI cei împământați pe Pământ. Toți aveți octave ale SINELUI vostru care sunt exprimate în nenumărate timpuri, lumi și dimensiuni. Pentru că tu ești încarnată pe Pământul ascendent, conștiința ta multidimensională s-a divizat în nenumăarte expresii în pregătirea pentru împământarea ta în planeta cinci dimensională aflată în curs de dezvoltare.

În dimensiunea a șasea tu ești pe Venus, unde ești în stare să vizitezi și comunici cu expresiile Pleiadeene sau Antariene ale SINELUI tău. Sinele tău Arcturian rezonează la dimensiunile opt până la zece și se poate mișca între nenumărate locații pentru că nu are nevoie de o Casă planetară. Sinele tău șase dimensional călătorește adeseori pe Antares precum și pe Arcturus, Sirius sau aici în Pleiade.

Pot să văd întrebarea ta mentală dacă aceste părți diferite ale SINELUI tău s-au întâlnit sau nu vreodată? Răspunsul este, desigur! Nu asta facem noi acum? Cu toate acestea, fiecare SINE este, de asemenea, o realitate diferită. La fel ca diferitele realități pe care le-ai experimentat și ți le-ai amintit în sinele tău trei dimensional. În lumea fizică aceste părți ale sinelui tău sunt separate de timp și spațiu. În alte dimesniuni, sinele sau realitățile diferite rezonează la vibrații diferite.”

Lisa

”OK”, zise Lisa în bătaie de joc, ”Mie mi-e de ajuns. Mi-e de ajuns această carte și mi-e de ajuns acest vin!Nu știu pe ce sunt mai supărată, pe carte sau pe faptul că mama m-a părăsit fără să spună o vorbă.”

Cu toate acestea, trebuia să admită că mama ei o sunase de destul de multe ori, dar ea fusese prea ”ocupată” ca să-i răspundă. Dar nu era pregătită încă să-și asume responsabilitatea pentru nimic. Nu putea nici măcar admite că era atât de fericită să fie atât de departe de casa ei, soțul ei și chiar de copii.

Ce fusese în neregulă cu ea în ultimul timp? Simțise un fel de gol în interior, ca și cum pur și simplu nu ar mai fi avut nimic de dat. Așa că a venit acasă la mama ei ca să primească ceva, dar ea a plecat! Așa că a trântit paharul gol pe masă, aproape spărgându-l, a lăsat jurnalul să cadă pe podea și s-a dus în camera de oaspeți a mamei ei ca să se culce.

A încercat să nu se întrebe de ce și-a amintit să ridice jurnalul de jos și să-l ia cu ea.

Lisa s-a trezit a doua zi dimineața la ora 10. Oh, ce fel de Rai era ăsta? Cu toate acestea, de îndată ce s-a ridicat din pat și a simțit durerea de cap, Raiul s-a încheiat. În ciuda faptului că simțea că-i crapă capul, avea un ciudat sentiment de pace și calm în ceea ce o privea. Apoi, ca început, își dădu seama că nu și-a sunat copiii, sau soțul, sau prietena care o ajuta cu copiii.

Era supărată pe mama ei că nu a comunicat cu ea, iar ea a făcut același lucru cu copiii ei. ”Precum mama, așa și fiica”, a spus ea în timp ce se întindea după telefonul ei, care era complet descărcat. Așa că a început să caute prin bagaje. ”Oh, te rog, te rog, spune-mi că mi-am amintit să pun cablul,” își spuse ea.

Din fericire a găsit cablul, a conectat telefonul și, spre surprinderea ei, NU și-a sunat prima dată soțul. NU, prima dată a sunat-o pe prietena ei și a aflat că aceasta a fost îngerul care a fost întotdeauna și că i-a hrănit pe toți copiii, pe ai ei și pe ai Lisei, și că i-a luat de la școală. Continuând să fie o sfântă, nici măcar n-a întrebat-o pe Lisa când se va întoarce acasă.

Lisa era atât de fericită că nu trebuia să o mintă pe o prietenă atât de bună. Cu toate acestea, nu putea să-i spună prietenei sale adevărul, deoarece nici ea nu-l știa. ”Oh, da Cindy, mama a dispărut complet și eu îi citesc jurnalul despre sinele ei Pleiadean.” Nici nu putea să-i spună lui Cindy că este fericită să fie singură o vreme. Era ceva de ce trebuia să-și dea seama, pe lângă locul în care s-ar putea afla mama ei dispărută.

De ce nu a sunat la poliție? De unde știa ea că mama ei este în regulă? Pisica avea o casă, electricitatea și aspersoarele erau pornite și telefonul funcționa încă. Nu putuse să plece de prea multă vreme, altfel ar fi fost toate oprite. Dar de ce nu-i spusese mama ei unde era? Oh da, apelurile telefonice pe care le ignorase.

După ce făcu un duș și își făcu cafeaua, era pregătită pentru jurnalul, care întâmplător se afla chiar lângă patul ei. Cu cana de cafea în mână, apucă jurnalul și se întoarse la ”scaunul pentru făcut teme în liceu” pentru a citi ce mai avea Mytria de spus.

Jurnalul lui Beverly

”Fiecare realitate, sau viață, este separată până în momentul în care ești în stare să devii conștientă de ea, apoi aceasta este o parte a întregului,” spuse Mytria. ”Percepția ta asupra ”întregului” crește pe măsură ce conștiința ta se expansionează.

În plus, fiecare componentă a sinelui tău poate fi individuală în unitatea SINELUI tău Multidimensional. Noi, Pleiadeenii adeseori dorim să ne păstrăm ”fragmentele” individualizate, astfel încât să putem explora fiecare realitate cu profunzime și în mod foarte apropiat.

Eu, Mytria, sunt în măsură să-mi ridic vibrația până la dimensiunea a șaptea unde pot comunica cu toate celelalte aspecte ale SINELUI meu. Fiecare dintre noi este individual precum și UNA. Desigur, acest scenariu este posibil numai atunci când corpurile noastre rezonează dincolo de timp și spațiu.”

Lisa

”Ce?” întrebă Lisa, dar nu într-atât de colțuroasă pe cât ar fi făcut-o cu o zi înainte. Ceva o sâcâise. Da, a fost un vis. Nu își putea aminti visul, dar sentimentul acelui vis o tulburase.

Jurnalul lui Beverly

”Aș vrea să răspund acum gândului tău legat de motivul pentru care a durat atât de mult să-mi simți prezența,” a continuat Mytria. ”Conexiunea ta cu mine a fost dificil de simțit pentru că ea a început în dimensiunea a cincea, iar conștiința ta se poate expansiona în acea frecvență numai atunci când ești calmă și meditativă.

De asemenea, dacă ar fi fost să comunici cu mine înainte de acest moment, ar fi fost prea derutant pentru tine. Vezi cât de multe dificultăți ai avut chiar și acum cu unele concepte pe care ți le-am prezentat?”

Lisa

”Da”, răspunse Lisa fără ca măcar să-și dea seama. De această dată răspunsul ei nu a fost mânios. Poate că din cauza acelui vis.

Jurnalul lui Beverly

”Este bine că îți întinzi imaginația și conștiința pentru a îmbrățișa ceea ce în curând va veni și în lumea voastră,” spuse Mytria. Mai mult ca orice, Zeița, Mama Pământ, Gaia se trezește. Ea va auzi în curând chemarea de împerechere a Complementului Ei Divin și nu va mai tolera nici o nedreptate adusă ființei Ei.

Gaia va fi o mireasă care se pregătește pentru nunta ei. Se face singură frumoasă și oricine va încerca să O oprească nu se va bucura de consecințe. Va fi un timp minunat. Tu, și alții ca tine, veți fi în sfârșit fericiți că v-ați născut pe Pământul aflat într-o formă trei dimensională.

Apoi, pentru că toți veți învăța să iubiți în totalitate viața în dimensiunea a treia, veți fi în stare să eliberați acea viață. Nu va fi nevoie să vă eliberați forma, desigur, dar veți elibera toate limitările și separările ei. Corpul vostru fizic va fi asemeni mașinii pe care o conduceți pe Pământ, deoarece el va deține conștiința voastră. Apoi, când veți dori un vehicul nou, îmbunătățit, pentru conștiința voastră, îl veți înlocui cu ușurință pe cel vechi. Doar că, NU va trebui să luați un împrumut pentru asta. Voi veți crea, liber și clar, vehiculul ales de voi.

Aștept cu nerăbdare mai multe comunicări cu tine și aștept următoarea ta vizită în lumea mea.

Mytria.”

Lisa

Lisa nu înțelegea de ce nu s-a înfuriat așa cum făcuse înainte. Dar era frumos să nu se simtă furioasă pentru o clipă. De fapt, NU era mânioasă, începuse să înțeleagă cât de furioasă fusese.

Nu, furia nu avea legătură cu mama ei. Nu avea legătură nici măcar cu soțul ei. Era furioasă pentru că ceva lipsea, și nu știa ce. Aproape că se simțise bine, până când mama ei s-a mutat pe OZN-uri.

 link catre articolul original

Traducere Monica Poka