Despre ”Datul” Divin

Din ciclul De ale mele

Am auzit de multe ori această expresie vis a vis de evoluția spirituală a cuiva. Nu-i este ”dat”, nu are ”dreptul” divin la asta. Și m-am întrebat de multe ori cine, cum, de ce, în funcție de ce îți acordă Divinul (și prin asta se subînțelege Dumnezeu) ”dreptul” de a obține ceva sau de a accede la o anumită cunoaștere. Am auzit în ultimele zile atât de des această expresie încât am întrebat despre ce poate fi vorba aici.

Răspunsul pe care l-am primit a fost că aceasta este o expresie denaturat înțeleasă și mai ales denaturat promovată sau ”propovăduită”, care nu face altceva decât să limiteze ființa umană și să o țină în sclavia celor interesați de acest lucru. Ce simplu, nu poți avea asta sau aia pentru că nu ți se cuvine, nu ai ”drept” divin pentru ea.

Vă imaginați cumva că cineva vă măsoară ”dreptul divin” la ceva? Poate fi acesta măsurat? Da și nu. Dar prima dată să vedem cine este responsabil cu ceea ce este numit atât de impropriu și tendențios, drept divin. Dreptul divin nu există ca limită de sine stătătoare decât, ca orice limită de altfel, în mintea noastră umană limitată. Divinul există și toată lumea are ”dreptul” divin și la divin, pentru că asta este Tot Ceea Ce Există: Divinul în manifestare. Bun, dar atunci dacă TOTUL este Divin, ce rost mai are această noțiune, care deși este aberantă, pare a avea totuși o manifestare? Să nu uităm că TOT ceea ce noi credem că există, se va manifesta în realitatea noastră, a celor ce cred în această noțiune, mai exact. Deci, și acest așa zis ”drept divin”.

Lucrurile sunt destul de simple, chiar mai simple decât par la prima vedere. Dar, în momentul în care afli că tu însuți, mai exact SUFLETUL tău este cel care îți acordă acel ”drept divin”, ai intrat total în ceață. Cum adică, tu nu-ți permiți ție însuți? Se poate spune și așa. Sufletul, care este cu mult mai mult decât întruparea noastră actuală, și singura pe care majoritatea o pot percepe, este cel care înainte de momentul întrupării (al fiecărei întrupări, ca să fiu mai exactă) alege experiențele și lecțiile pe care dorește ca aspectul/ manifestarea sa umană să le învețe.

În general, sufletul stabilește lecțiile pe care întruparea sa umană le are de învățat în funcție de gradul în care lecțiile anterioare au fost învățate. Fiecare gest, gând, emoție, acțiune, reacție a noastră este atent monitorizată de către SUFLET pentru că fiecare dintre ele indică gradul în care lecțiile au fost învățate. Unele dintre ele sunt teste la care SUFLETUL ne supune întruparea umană (examene de absolvire, dacă vreți) pentru a verifica gradul în care ne-am însușit aceste lecții.

Sufletul nu poate fi trișat, iar examenele nu pot fi trecute decât cu nota 10* pentru că pentru Suflet nu există ”are potențial, deci îl trec”. Nu. Lecția ori este învățată, ori nu. Pentru Suflet timpul nu există pentru că el există în atemporalul și aspațialul Acum și Aici, deci nu are a se grăbi nicăieri. Singura performanță este însușirea lecției. Punct. Ți-ai însușit lecția, poți trece la următoarea. Dar numai atunci când din acea lecție nu a mai rămas nimic de învățat sau de aprofundat, decât la un nivel mai profund, ceea ce constituie o altă lecție, de fapt.

Fiecare Suflet, prin întruparea (sau întrupările) umană pe care și-a ales-o, va sta pe o lecție până când ea este învățată la perfecție de către aceasta, motiv pentru care celor din jur li se poate părea că acea persoană nu are ”drept divin” să acceadă la un nivel următor. Sufletul nu are astfel de concepte, idei și judecăți. Sufletul nu face concesii pentru că el știe că dacă accelerația sau frâna mașinii nu funcționează perfect, acea mașină nu este sigură și nu poate porni la drum cu ea. Pur și simplu, el nu poate accepta mai puțin decât perfecțiunea pentru că altfel s-ar faulta singur pe sine. Și de ce ar face-o când are la dispoziție veșnicia?

Singurul etalon pentru Suflet este însușirea lecției sub toate aspectele sale. Și asta chiar depinde de noi și de alegerile noastre. Atunci când faci aceleași alegeri din nou și din nou, nu vei obține alt rezultat niciodată pentru că nu ai schimbat nimic în tine, indiferent de schimbările care pot exista în afara ta. Abia în momentul în care ești dispus să faci alte alegeri, înseamnă că ceva s-a schimbat în tine și că Sufletul ți-a acordat șansa la o altă experimentare în acord cu noile tale alegeri. Altfel spus, ți-ai câștigat singur ”dreptul divin” pe care Sufletul ți-l acordă ca urmare a schimbărilor pe care TU le-ai făcut și acceptat în tine.

Poate fi măsurat acest ”drept divin”? Am spus da și nu. Da, poate fi măsurat dar numai la un moment dat din timp de către cei care au anumite percepții mai dezvoltate. Cei cu adevărat bine intenționați și care doresc să vă împuternicească vă vor spune ”Acum lucrurile par a sta în acest fel....” pentru că ei știu că fiecare dintre noi este Creatorul propriei sale vieți prin fiecare gând/emoție/gest mărunt pe care îl face și că predestinarea este doar un concept și ceva ce poate fi oricând schimbat.

Nu poate fi măsurat în totalitate pentru că nici un Suflet nu va permite ca acest lucru să fie făcut pentru că asta ar însemna să traseze el însuși limite întrupării sale și așa destul de limitate deja. Sufletul va prezenta întotdeauna perspectivele și potențialele pe care întruparea sa umană le are pentru că pentru el singurul lucru care contează este Evoluția.

Așa că, dragii mei, lăsați-o mai moale cu ”datul” divin și vedeți-vă fiecare de propria voastră călătorie și evoluție având încredere în faptul că Sufletul vostru știe ce ați dobândit, ce sunteți în curs să dobândiți, dar vă lasă mână liberă la ceea ce doriți sau veți dobândi, sau nu. Suntem cu toții Creatorii realității noastre și prin ALEGERILE noastre noi suntem cei care ne determinăm ”dreptul divin”, indiferent de felul în care pare el a fi interpretat. Chiar dacă la nivel macro lucrurile sunt mai mult decât clare, la nivel micro noi suntem cei care ne determinăm ritmul și ”datul” nostru divin.

Namaste!

Monica Poka