Din nou despre Relații

Din ciclul De ale mele

O problemă cu care mulți se confruntă este eliberarea și/sau rezistența opusă unor emoții vechi, emoții care pot proveni din această viață sau din cele anterioare. Și cum este natural dealtfel, aceste emoții sunt legate tot de relații, lucru care nu este absolut deloc de neînțeles deoarece noi toți suntem ființe sociale care interacționăm prin intermediul relațiilor pe care le stabilim între noi.

O problemă pe care am sesizat-o este condiționarea pe care mulți o pun în rezolvarea problemelor lor personale. De exemplu, ”Dacă relația noastră nu va mai fi tensionată, atunci durerea mea de umăr va trece”, sau ”Dacă tu nu-mi mai împui capul cu prostiile tale și cobori cu picioarele pe pământ (în 3D) atunci relația dintre voi va fi formidabilă din nou”, sau ”Dacă tu m-ai iubi mai mult, atunci nu ai face asta sau aia și atunci te-aș iubi și eu mai mult”, etc. 

Toate aceste formulări, precum și altele asemănătoare, plasează ”problema” în afara voastră. Dacă cineva/ceva se schimbă, atunci și voi beneficiați sub o formă sau alta de acea schimbare sau sunteți dispuși să oferiți ceva în contra-partidă. Pentru că așa TREBUIE să funcționeze nu? ”Dai și primești, dai și primești,.... cum adică să tot dai fără să primești nimic în schimb? Păi obosești să tot dai, frate. Păi nu asta-i Legea Universului? Că așa ziceți voi ăștia, spiritualii!”

Ba da, este. Și mai și funcționează, doar că nu întotdeauna primești ceea ce te aștepți tu să primești. Și pe de altă parte, tocmai această așteptare te face să nu vezi că ai primit. Și obosești să dai atunci când dai din sinele tău limitat și nu din SINELE tău infinit și adevărat. Nu v-ați întrebat niciodată oare Dumnezeu de unde ne tot dă? A, el este infinit și atotputernic spre deosebire de noi copiii lui, care suntem altfel decât el, exact așa cum și copiii noștri sunt diferiți de noi. Hilar, nu vi se pare?

Abia când înțelegi că poți să dai cât vrei atunci când dai din SINELE tău adevărat va dispărea frica că ”te epuizezi dragă, tot dând așa fără măsură”.  Dacă ar fi așa, Dumnezeu demult s-ar fi epuizat.

O altă problemă de care am să amintesc este graba de eliberare pe care am văzut-o la unii. Încep să-și ”verse” acele probleme pe care ei le consideră extrem de importante în fața celor pe care îi cred vinovați sau responsabili, și/sau față de care se simt vinovați sau responsabili, considerând că astfel fac o faptă bună, că finalizează eliberarea.

Mai gândiți-vă încă o dată înainte de a face acest lucru. V-ați gândit că poate este vorba DOAR de percepția VOASTRĂ asupra acelei probleme? Că poate numai voi aveți nevoie să vedeți/vindecați acea problemă prin schimbarea perspectivei din care priviți acea problemă? V-ați gândit ca înainte de a face ceea ce voi considerați că este ”corect” să vă întrebați și dacă este oportun să dați buzna cu adevărul vostru în viața celorlalți? S-ar putea să faceți mai mult rău decât bine.

Mulțumiți-vă să rezolvați TOATE problemele pe care le descoperiți doar în VOI înșivă, pentru că în momentul în care voi le-ați rezolvat în VOI, ele sunt rezolvate pentru TOATĂ lumea. Nu aveți de vindecat NIMIC în viața nimănui, doar viața voastră este în grija voastră. Pentru că ați vindecat în voi în totalitate o energie care poate să-și reia calitatea sa de neutră. Nici o energie nu este ”bună” sau ”rea”. Ea pur și simplu este, noi îi dăm ”calități” de polaritate pe care ea nu le are.

Și să nu uităm că acceptarea NU înseamnă însușire. Faptul că acceptăm ca valabile părerile altora nu înseamnă că trebuie să ni le și însușim. Așa cum NU este obligatoriu nici ca alții să-și însușească părerile noastre. Prin acceptare nu facem decât să le permitem altora să-și aibă propriile lor păreri chiar dacă acestea nu sunt la fel cu ale noastre. Vom descoperi că aceste păreri nu sunt chiar atât de diferite pe cât am crezut noi inițial că ar fi. Dimpotrivă, dacă vom avea răbdarea să le ascultăm vom descoperi că ele pot aduce ceva nou propriilor noastre păreri. Ba mai mult, pot lărgi persepectiva pe care o avem asupra unei probleme adăugându-i acesteia noi aspecte care poate că percepției noastre i-au scăpat.

Namaste!

Monica Poka