Dacă noi ne creăm propria realitate, atunci de ce îmbătrânim?

De Gerrit Gielen

În cercurile spirituale, puterea gândirii pozitive pare a fi de necontestat, aproape sacrosantă, chiar ni se spune că noi ne creăm propria noastră realitate. Autorii care scriu despre acest subiect ne promit cele mai miraculoase rezultate. Ni se spune că dacă avem gândurile corecte și repetăm de suficient de multe ori anumite afirmații, ne putem crea oricum dorim viitorul și chiar să transformăm evenimentele negative, traumatice din trecutul nostru în unele pozitive. Faptul că am de-creat trauma înseamnă că ne putem continua viața ca și cum acele evenimente negative nu ar fi avut loc.  

Cu toate acestea, sunt o grămadă de oameni care încearcă din greu să folosească gândirea pozitivă ca și mod de a-și crea o viață mai bună pentru ei înșiși, dar care nu experimentează nici o îmbunătățire: nici o vindecare a bolii persistente, nici o bogăție, nici partenerul de viață după care tânjesc de atât de multă vreme. Fac aceste persoane ceva în mod greșit? Și dacă gândirea pozitivă ne afectează realitatea, nu ar avea același efect și gândirea negativă? Adeseori avem gânduri pline de îngrijorare și frică. Gândiți-vă numai la grijile și anxietatea pe care o au majoritatea părinților în legătură cu copiii lor. Se vor întoarce acasă în siguranță, vor sta departe de droguri? În ciuda acelor frici, de obicei totul merge bine. Cât de des avem gânduri de panică  legate de o ușoară indispoziție pe care o avem temându-ne să nu fie ceva serios în neregulă cu sănătatea noastră? Dar de regulă, gândirea noastră negativă alimentată de frică nu se transformă în realitatea noastră – din fericire pentru noi!

Atunci, gândurile noastre nu au nici o influență asupra realității din jurul nostru? Nu suntem noi creatorii propriei noastre realități? Nu îl privește pe univers deloc gândirea noastră pozitivă sau negativă, își vede de treaba lui în mod indiferent? Nu, nu cred asta. Dar relația dintre gândurile noastre și realitate este mult mai subtilă decât ceea ce se propune în multe teorii în legătură cu crearea propriei realități. Am de gând să argumentez faptul că o înțelegere corectă a acestei relații este necesar să recunoască rolul sufletului nostru în procesul de creație și să abordez problema modului în care putem susține procesul de creație prin conectarea cu sufletul nostru.

Cine este creatorul vieții noastre?

Ca să obținem o perspectivă asupra relației dintre gândire și realitate, prima dată trebuie să înțelegem ce este creația. Creația este o forță care își are originea în nivelul unității totale: Totul – Sursa primară – misterul pe care îl numim Dumnezeu. Din acea Sursă provine nu creația, ci Creatorii, ființe de un nivel foarte înalt pe care i-am putea numi Arhangheli. Ei sunt ființe cosmice foarte mari, fiecare dintre ei reprezentând un aspect al Sursei primare. Deși un Arhanghel este o ființă magnifică și vastă, acesta nu este totul; el nu cuprinde toată creația, deoarece există mulți Arhangheli. Prin urmare, ca și toate ființele individuale, ei percep o diferență între lumea lor interioară (modul în care ei experimentează viața) și lumea exterioară (restul creației). Acea lume interioară este unică, și prin urmare, prin crearea Arhanghelilor, individualitatea a luat ființă. Experimentarea unei infinite lumi exterioare, vis a vis de o lume interioară unică, crează un sentiment de individualitate.

Distincția dintre realitatea interioară și exterioară implică și conceptele de spațiu și timp. De îndată ce experimentați ceva ca fiind în afara voastră, înseamnă că în afara voastră există un spațiu. Și din punctul de vedere al ființei din afara voastră, voi ocupați un loc în același spațiu, împărtășiți acel spațiu, deci în acest fel, spațiul devine obiectiv. Adevărata noțiune de spațiu presupune că există diferite ființe cu propriul lor mod subiectiv de experimentare a lumii exterioare. Dacă ar fi existat numai unitate, numai unime, noțiunea de spațiu și-ar fi pierdut înțelesul; nu ar fi existat nici interior și nici exterior. Apoi, odată ce aveți câteva ființe într-un spațiu comun, va exista o comunicare și o interacțiune între ele. Acest fapt introduce noțiunea de timp. Comunicarea afectează realitatea interioară a ființelor individuale; ele se schimbă din această cauză, iar schimbarea implică noțiunea de timp. Astfel, atunci când interacționați, ființe conștiente fiind, voi aveți și timpul – un sentiment de timp petrecut în comun.

Odată cu crearea Arhanghelilor, Sursa infinită a creat individualitatea, distincția dintre realitatea interioară și exterioară, spațiul, timpul și posibilitatea interacționării și comunicării. Prin acest pas, bazele creației au fost prevăzute. La rândul lor, Arhanghelii au creat multe ființe noi, creatori noi care poartă în ei înșiși o parte din esența Arhanghelului, dar care au mai adăugat și ei ceva unic de la ei – fiecare act de creație implică ceva nou. Și asta așa merge la nesfârșit. Creatorii nou născuți vor crea la rândul lor alți creatori. În permanență există nivele noi de creatori care aduc în continuare noi nivele ale timpului și spațiului. La unul din aceste nivele, a apărut ființa umană. Tot ceea ce noi creăm ca ființe umane, face parte în cele din urmă din marele proces prin care Sursa crează o mare diversitate de creatori care toți provin în cele din urmă din același loc al Unimii.

Una dintre regulile de bază ale acestui proces este că, ca și creator, poți crea orice dorești atâta timp cât această creație este în armonie cu înalta sursă care te-a creat. Pentru Arhangheli, sursa lor mai înaltă este Dumnezeu, pentru noi, este sufletul nostru. Sufletul este creatorul personalității noastre umane, iar noi ca ființă umană reflectăm un aspect al sufletului nostru, așa cum un Arhanghel reprezintă un aspect al lui Dumnezeu. Doi dintre cei mai importanți factori care determină realitatea noastră umană sunt: 1. Sufletul nostru și intențiile lui pentru noi, și 2. Dorința sau refuzul nostru de a lucra în armonie cu sufletul nostru, sursa care ne-a creat. Sufletul nostru are pentru noi un plan de viață care poate conține obiective care să difere de ideile noastre legate de ceea ce este de dorit în viețile noastre. Forța creatoare de bază în viața noastră este sufletul nostru și nu gândurile noastre umane. Putem lucra cu forța creatoare a sufletului nostru sau putem lucra împotriva ei. Gândirea pozitivă care vizează dorințele care nu sunt în concordanță cu planul sufletului nostru, nu este eficientă. Dar gândurile pozitive care sunt în aliniere cu intențiile sufletului nostru, susțin procesul creației și adaugă un sentiment de grație și ușurință acesteia.

Gândurile noastre fac o mare diferență și încă mai avem o mare libertate, chiar dacă sufletul este forța creatoare de bază în viața noastră. Planul sufletului oferă o schiță, un teren de joacă, iar noi completăm detaliile. Planul sufletului oferă multă libertate, pentru că noi suntem meniți să fim noi înșine creatori, adăugând ceva nou la realitatea sufletului. Totuși, sufletul înzestrează fiecare viață cu o viziune de ghidare, un scop general, și prin folosirea creativității noastre în scopul de a servi acea viziune sau scop, noi dobândim cea mai mare fericire și împlinire.

Crearea în de-sincronizare cu sufletul

Imaginați-vă un înger superb plutind deasupra voastră, radiind bucurie și o înțelepciune liniștită. Acest înger vă iubește necondiționat și nu vă condamnă sau respinge niciodată, orice ați face. Considerați sufletul vostru a fi acel înger. Atâta timp cât sunteți apropiați de acel înger și îi simțiți prezența, totul este în regulă cu voi și vă simțiți în siguranță și îngrijiți. Simțiți că există ceva mai înalt și plin de iubire care vă susține în călătoria vieții voastre – sunteți în măsură să experimentați bucuria și mulțumirea chiar dacă lucrurile nu merg bine.

Dacă nu urmați calea sufletului vostru, mergeți împotriva sentimentelor voastre cele mai profunde, și încercați să controlați viața prea mult, pierdeți legătura cu înțelepciunea sufletului vostru și începeți să vă simțiți goi pe dinăuntru. Așa cum se întâmplă cu cei mai mulți dintre noi, s-ar putea să fiți furați de preocupările pământești și să vă concentrați atenția pe aspecte care ar putea să vă pară foarte importante, dar care, în esență, să nu contribuie la creșterea voastră interioară: recunoaștere, posesiuni, succes, bani, etc. Așa că, îngerul și cu voi urmați căi diferite și începeți să vă simțiți nefericiți și singuri.

Încercați să rezolvați această dilemă lucrând mai mult, adunând mai mult succes, bani sau putere pentru că societatea în care ați crescut v-a învățat că acele lucruri sunt foarte importante. Sau încercați să vă rezolvați singurătatea căutând partenerul ideal. Vă căutați îngerul interior în lumea exterioară. Acest lucru va fi un eșec, pentru că nici o altă persoană nu va putea îndeplini rolul îngerului vostru interior; rezultatul va fi întotdeauna dezamăgitor. În loc să vă restabiliți legătura cu sufletul vostru, sfârșiți prin a vă simți și mai înstrăinați de el.

Adeseori, în acest punct apare o criză care vă provoacă să vă treziți și să vă realiniați cu sufletul: poate o boală sau alte adversități cum ar fi un divorț sau pierderea slujbei. Este vital ca în acest moment să vă întoarceți spre interior și să căutați în mod activ să vă restabiliți legătura cu îngerul. Dacă vreți să vă creați o viață nouă și mai împlinită, numai gândirea pozitivă nu o să vă ajute. Dacă gândurile voastre pozitive urmăresc ca doar să elimine obstacolele pentru ca voi să vă puteți întoarce la același stil de viață, ele vor eșua, pentru că sunt împotriva intențiilor sufletului vostru. Sau dacă gândurile pozitive sau mantrele au drept scop ca doar să elimine boala sau nenorocirea, ele vor fi o cale de negare sau suprimare a întunericului interior care este necesar a fi înfruntat pe față. Numai prin înfruntarea celor mai profunde sentimente și frici, și prin restaurarea legăturii conștiente cu sufletul vostru, va apărea o soluție reală. Sufletul vostru va crea acea soluție pentru voi, dacă sunteți dispuși să vă înfruntați întunericul interior și să ascultați ceea ce vă spune inima cu adevărat.

Poate că vă întrebați de ce avem dorințe care nu sunt în acord cu planul sufletului nostru sau de ce sufletul nostru are intenții care sunt contrare planului nostru. Motivul pentru care acest decalaj există este că scopul principal al sufletului nostru este creșterea interioară, în timp ce noi adeseori căutăm soluții exterioare pentru problemele noastre. Din perspectiva sufletului, experiențele negative sunt adeseori acolo pentru a ne ghida către creșterea interioară și eliberare, dar noi în general dorim să evităm acele experiențe. Noi dorim să evităm durerea emoțională sau fizică și este o adevărată provocare să ne deschidem posibilității ca acea durere să aibă vreun sens și să ne conducă într-o mai profundă înțelegere a sinelui. Numai dacă recunoaștem înțelepciunea sufletului nostru, lucru care de multe ori depășeșete înțelegerea noastră umană, gândurile noastre câștigă cu adevărat putere creatoare. Numai gândirea pozitivă care recunoaște valoarea și înțelesul ”experiențelor negative” este aliniată cu forța divină care crează universul.

Cum să recunoști intențiile sufletului tău

Am argumentat că dacă vrem să ne schimbăm realitatea prin gândirea pozitivă, este foarte important să facem acest lucru în armonie cu sufletul nostru. Dacă gândirea pozitivă nu este focalizată pe îmbunătățirea legăturii cu sufletul, și este în contradicție cu scopul principal al sufletului nostru, atunci rezultatul, oricare ar fi acesta, nu ne va aduce o fericire durabilă. Dar ați putea întreba acum: cum putem lucra împreună cu sufletul nostru? Cum putem ști dacă dorințele noastre sunt în aliniere cu viziunea și scopul sufletului nostru?

1.Păstrați lucrurile distractive și jucăușe

Când lucrați împreună cu sufletul aveți un sentiment de bucurie și inspirație – nu de împovărare. Sufletul vă vorbește prin sentimente de bucurie, inspirație și încurajare. Așa că, dacă sunteți în procesul repetării de afirmații și experimentați asta ca și pe o sarcină grea și dificilă, atunci nu sunteți în armonie cu sufletul vostru. De exemplu, să presupunem că vă doriți o casă nouă. Permiteți-vă să aveți fantezii despre această casă într-un mod jucăuș. Ca un copil, imaginați-vă unde este localizată, cum o veți mobila și decora și cum va arăta grădina. Imaginați-vă cum va fi să vă primiți prietenii și familia acolo, și cum vă veți bucura și aprecia noua casă. Dacă această visare vă oferă un sentiment minunat, înseamnă că sunteți pe calea cea bună: creați în aliniere cu sufletul vostru. Lăsați-vă imaginația să zboare liber. Nu vă limitați prin gânduri negative cum ar fi ”Ăsta nu-i un lucru realist, nu este posibil pentru mine”; cufundați-vă în fantezia voastră atâta timp cât simțiți că puteți face ușor și jucăuș acest lucru. Sentimentul de bucurie este un semn de la sufletul vostru că fantezia voastră este în concordanță cu planul sufletului vostru.

Cu alte cuvinte, dacă gândiți pozitiv în direcția potrivită, atunci gândirea pozitivă este în sine o recompensă: este o experiență de care vă bucurați și una care vă face să vă simțiți mai bine. Atâta timp cât sunteți în această curgere de anticipare fericită și inspirație, sunteți conectați cu sufletul vostru. Dacă observați că acest lucru nu vă face să vă simțiți bine, sau că trebuie să lucrați din greu pentru a-l face, acesta este un semn că imaginația voastră nu este în armonie cu sufletul vostru. De fapt, în momentul în care începeți să tânjiți după lucruri care nu sunt în aliniere cu scopul sufletului vostru, va exista un aspect forțat și controlat al gândirii voastre pozitive; bucuria și veselia vor lipsi.

2.Distincția între iubire și frică

Ca să știți dacă gândurile voastre sunt în aliniere cu scopul sufletului vostru, puteți întreba:

”Gândirea mea pozitivă se bazează pe iubire sau pe frică?”

Să presupunem că cineva are probleme cu banii. De sute de ori pe zi, el repetă în mod solemn afirmația ”Eu voi fi bogat și prosper” focalizându-se pe imagini de bogăție și abundență. Cu toate acestea, dacă gândul vine din frică sau lipsă, el nu va fi de folos. Gândurile pozitive ajută doar dacă izvorăsc din iubire, lucru pe care îl recunoașteți din bucuria și ușurința care însoțesc aceste gânduri. Afirmațiile care au cu adevărat o putere creatoare merg mână în mână cu o cunoaștere tăcută că totul va fi bine, în timp ce gândurile pline de frică sunt însoțite de un sentiment de disperare sau de furie. Gândurile care sunt bazate pe frică, chiar dacă ele sună foarte pozitiv, în general nu ajută. Ele nu sunt în armonie cu sufletul, lucru pe care îl puteți ști datorită emoțiilor încordate care le însoțesc.

Numai atunci când persoana care are probleme cu banii va deveni conștientă de frica ei sau de sentimentul de lipsă poate formula gânduri bazate pe iubire. Este nevoie ca în primul rând să privească cu onestitate la esența acelei frici. Poate că există o parte în ea care nu se simte vrednică de a primi abundența, sau poate că există o parte căreia nu-i place viața pe Pământ, decuplând-o în mod inconștient de la mijloacele materiale. Îngerul ei nu va judeca nimic din toate astea, și când această persoană se va conecta cu sufletul ei, se va simți înclinată să trimită gânduri pline de iubire și de mângâiere acelei părți înfricoșate. Va începe să se transforme la nivel interior, și odată ce întunericul interior este înfruntat și rezolvat, lucrurile se vor schimba și la nivel exterior. Chiar dacă nu vor fi dintr-o dată mai mulți bani, viața va deveni mai ușoară, pentru că această persoană crește la nivel interior și simte mai multă apreciere pentru ea însăși. Aparența ei devine mai strălucitoare și mai veselă. Noi oportunități sunt atrase de o astfel de atitudine pozitivă, și, în timp, abundența interioară va fi reflectată de abundența exterioară.

Atunci când aveți anumite dorințe este înțelept să verificați cu atenție dacă ele provin din frică sau din iubire. Dacă provin din frică, mergeți în interior și înfruntați partea speriată din voi. Înfruntați-o cu blândețe și sinceritate. Întrebați-vă: ”De ce are nevoie cu adevărat această parte din mine în acest moment?” Dacă faceți acest lucru, de multe ori veți descoperi că răspunsul se referă la ceva intern mai degrabă decât la ceva exterior; ceea de ce este nevoie sunt calități cum ar fi respectul de sine, încrederea, capacitatea de delimitare, compasiunea sau un simț al umorului. De cele mai multe ori sunteți în măsură să vă oferiți vouă înșivă ceea ce aveți nevoie prin dezvoltarea acestor calități în viața voastră de zi cu zi. În acest fel, vă veți vindeca partea înfricoșată din voi, iar dorințele voastre se pot schimba din această cauză. Ele se vor baza pe iubire și pe o înțelegere de sine autentică mai degrabă decât pe frică. Vindecarea întunericului interior este o ispravă profund creatoare. Înfruntarea fricii și înconjurarea ei cu energia iubirii este mult mai puternică decât orice afirmație la care v-ați putea gândi! Rezultatul este că veți deveni mult mai îndeaproape conectați cu sufletul vostru. Lumina sufletului vostru începe să strălucească prin voi și aceasta este lumina care este creatoare. Ea va crea o realitate exterioară (muncă, relații) care vă oferă creștere interioară, bucurie și fericire.

Concluzie

Titlul acestui articol este: Dacă noi ne creăm propria noastră realitate, atunci de ce îmbătrânim? Dintr-o perspectivă umană, să fii bătrân nu este de dorit; cel puțin așa este adeseori arătat în mass-media și în reclame. O grămadă de timp și bani sunt cheltuiți pe idealul de a rămâne și a arăta tânăr. Puteți aplica gândirea pozitivă și afirmațiile cât de mult doriți aici, dar totuși veți îmbătrâni. Gândurile voastre sunt neputincioase împotriva procesului natural al îmbătrânirii. Dar priviți acum această problemă din perspectiva sufletului. Este sufletul interesat să ne păstreze tineri? Din perspectiva sufletului, noi suntem atemporali, doar corpurile noastre îmbătrânesc. Pentru a vă conecta cu punctul de vedere al sufletului vostru, uitați-vă în oglindă: vedeți cum fața voastră îmbătrânește, simțind în același timp că există ceva în voi, în spatele ochilor voștri, ceva ce nu se schimbă. Asta este cine sunteți voi cu adevărat. În timp ce voi, ființa umană, ați dori probabil să stați pentru totdeauna în acest corp, sufletul vostru nu dorește acest lucru. Sufletul știe că există infinit de multe lumi și dimensiuni de experimentat și de explorat. Sufletul privește dincolo de ceea ce ochii noștri umani pot vedea și ști: universul  ne așteaptă.

© Gerrit Gielen

http://www.jeshua.net

Traducere Monica Poka