Întoarcerea la Coridor

Mesaj Arcturian pentru Deschizătorii Portalului lui Gaia

Prin Suzanne Lie

Noi apreciem tot prin ceea ce voluntarii noștri care poartă un vehicul pământesc au trecut și pentru care se luptă. Apreciem în continuare tot ceea ce voi ați împărtășit cu omenirea și cu Gaia. Puterea iubirii voastre necondiționate, puterea multidimensională și înțelepciunea infinită au fost un cadou incomensurabil pentru ascensiunea planetară.

Știm că pe măsură ce vă treziți suficient de mult pentru a realiza că ascensiunea este o posibilitate, vă amintiți că sunteți gata ascensionați în nenumăratele expresii ale SINELUI vostru Multidimensional. Prin urmare, darurile voastre devin chiar și mai pure, în timp ce vă dați seama că nu există nici o ”răsplată” pentru munca voastră.

Dragi emisari ai Luminii, în ACUM-ul vostru voi ajungeți în punctul culminant al procesului vostru care este adesea întitulat ”noaptea cea mai neagră de dinaintea ivirii zorilor” etapă a ascensiunii. Ca întotdeauna, voi sunteți deschizătorii de portal care merg în fața celorlalți. Când cineva este un deschizător de portal, acesta este în prima linie. Când intrați pentru prima dată în ceea ce abia a fost deschis, vă loviți de rezistența a ceea ce noi numim ”ciocnirea dintre realități”.

De fapt, voi părăsiți realitatea 3D. Prin urmare, trebuie să vă găsiți drumul prin Planul Astral De Jos patru dimensional. În acest plan mai jos se regăsesc toate efluviile întunericului care a domnit pe Gaia pentru mai mult din ”timpul” vostru decât v-ați dori să știți. În Planul Astral De Jos veți întâlni tot ceea ce încă nu ați finalizat.

Această fază finală a ascensiunii voastre înapoi în SINELE vostru Multidimensional este ceea ce toți Egiptenii de Rang Mai Înalt trebuiau să finalizeze înainte de a putea deveni un Hierofant. Există asemănări în toate culturile Pământului, dar acea informație a fost accesibilă numai Înalților Inițiați. Preaiubiți voluntari pentru ascensiunea Pământului, voi sunteți acum Înalții Inițiați.

Voi sunteți pe punctul întoarcerii la SINELE vostru, dar înainte de a putea face acest lucru voi trebuie să vă înfruntați și învingeți în TOTALITATE și în mod conștient propriul vostru întuneric. RaHoTep vă va spune povestea Inițierii sale Finale.

(Pentru a descărca întreaga poveste de 16 pagini click:  https://www.dropbox.com/s/8vnzo9tx0a3amhr/RaHoTep%20copy.docx?dl=0)

          ”Am învățat că, Camera Inițierii Finale era undeva adânc sub suprafața deșertului, exact sub vârful Marii Piramide. În cele din urmă am ajuns la ceea ce părea a fi o fundătură. Un zid de piatră stătea în fața noastră. Preoții nu păreau a fi descurajați de această turnură a evenimentelor și au format un semicerc în fața peretelui. În timp ce stăteam deoparte, așteptând să văd ce se întâmplă, fiecare Preot a început să scoată un sunet de o anumită tonalitate, sunet care m-am gândit că cu siguranță, vine din miezul sufletului lor.

         La început tonalitatea lor părea aleatorie. Dar, treptat, se putea observa un tipar până când a ajuns să devină un crescendo de tonuri armonioase frumoase. În timp ce cântecul se stingea în întunericul din jur, el a fost înlocuit cu un huruit hodorogit. Treptat, peretele a început să se deplaseze spre dreapta. În spatele acestei simple bariere de piatră, se aflau două uși de aur magnifice sculptate.

         În timp ce ușile se dezvăluiau încet, am știut că am văzut aceste uși mai înainte în meditațiile mele. Unul dintre Preoți s-a apropiat de ușile de aur și a pus câte o mână pe fiecare ușă. Ușile erau atât de bine echilibrate încât doar la cea mai mică apăsare s-au deschis larg într-o încăpere mare. Preoții mi-au făcut semn să intru. Ușile s-au închis rapid în urma mea. Din nou am auzit huruitul hodorogit al peretelui care acoperea orice urmă a încăperii de inițiere sacre.

         Strălucirea din încăpere m-a orbit. Nu am mai experimentat niciodată o asemenea iluminare în timp ce eram într-o formă fizică. Încet, încet ochii mei au început să se obișnuiască cu lumina și am început să studiez încăperea. Această încăpere nu era din Egiptul meu.

         Erau cupole și coloane decorate cu lapis lazuli, smaralde, rubine, diamante, ametist și alte pietre prețioase pe care nu le-am putut identifica. Culori cum n-am mai văzut niciodată erau pictate pe multe sculpturi, statui și figurine care păreau a se mișca ca și cum ar fi fost vii. Știam cumva că totul din acea încăpere era foarte vechi și că au o forță de viață mai mare decât orice am cunoscut vreodată. Aceasta era arhitectura pe care am văzut-o doar în călătoriile mele interioare în Atlantida.

         Marea cupolă din centru adăpostea o piramidă mai mică care avea mai degrabă o vibrație de lumină decât o structură fizică. Anubis și Thoth, vechii Zei Egipteni ai Inițierii, stăteau în piramidă de o parte și de alta a unui sarcofag mare. Sarcofagul era montat pe un suport de aur pur cu trepte de argint care urcau din partea dreaptă. Sarcofagul era făcut dintr-o substanță pe care nu o mai văzusem până atunci. Instinctiv am știut că această substanță nu era de pe această planetă și i-a fost dată Pământului cu milenii în urmă de către primii săi locuitori.    

        Sarcofagul era bogat ornamentat și sculptat în același stil non-Egiptean ca și pereții din jurul meu. Am simțit că deși sarcofagul era opac, el putea deveni translucid dacă ar fi fost făcute modificările potrivite de către mintea observatorului. Anubis mi-a făcut semn să intru în sarcofag, iarToth a dat din cap încuviințând. Din nou, nu a fost nici o comunicare verbală. Călătoria de la ușă până la scările de argint a fost cea mai lungă călătorie din viața mea. În timp ce urcam cele câteva scări, mi-am dat seama că, într-adevăr, dacă am să trăiesc pentru a le coborî, nu voi mai fi aceiași persoană ca și înainte de a le urca. 

        M-am întins pe jos în sarcofag. Substanța era tare ca piatra și totuși netedă și caldă ca pielea. M-am simțit ca și cum aș fi re-intrat în pântece. Pereții plați, rigizi păreau să se modeleze încet în jurul formei mele așa cum eram așezat în sarcofag. Nu cred că m-aș fi putut mișca și să fi vrut. Apoi Toth și-a aplecat capul peste marginea sarcofagului și mi-a pus trei întrebări într-o limbă necunoscută. Nu știu care au fost întrebările, dar în mod intuitiv știam că ele sunt întrebări și că supraviețuirea mea depindea de răspunsul meu la ele. I-am trimis un apel Ghidului meu Interior, Radula, când am văzut capacul sarcofagului coborând încet și închizându-mă în ceea ce părea a fi mormântul meu. În tăcere capacul a fost fixat strâns pentru a simboliza tranziția mea. Eram singur.

       Dacă aș fi stat în mormânt pentru prea mult timp, aș fi murit. Era puțin oxigen înăuntru, așa că dacă doream să-mi păstrez sinele fizic în viață, trebuia să-mi ridic conștiința în dimensiunile mai înalte ca să îl pot hrăni cu Spirit. Știam că nu voi fi în stare să-mi părăsesc corpul prin cel de-al treilea ochi așa cum o făcusem de multe ori înainte. Am căutat în mine un portal pe care să-l folosesc pentru a-mi elibera Spiritul din constrângerea formei sale fizice. Am început să simt o frică profundă apărând în mine, dar am îndepărtat-o. Nu puteam să-mi permit o emoție care mi-ar fi coborât conștiința!

”Unde se află portalul către Sinele tău Mai Înalt?”

        Am înțeles acum prima întrebare. Mi-am amintit cântarea Preoților din fața ușii de piatră. Nu puteam să-mi folosesc vocea, deoarece era prea puțin oxigen acolo ca să-l risipesc, dar am simțit vibrația intonației așa cum am simțit-o cu cei trei Preoți. Deoarece conștiința mea nu era limitată la o voce umană, am fost în stare să cânt toate cele trei părți deodată. Melodia și frecvența mi-au calmat frica și mi-au ridicat și mai mult conștiința.

        M-am trezit concentrându-mă pe o ușă din capul meu, chiar în centrul creierului. Pe măsură ce continuam să intonez, ceva solid, ca și o ușă de piatră, a început să se deschidă și în spatele ei erau aceleași uși de aur pe care le-am văzut la intrarea în această încăpere. Aceste uși se deschideau spre interior. Am pășit din nou printre ele și am simțit cum s-au închis imediat în urma mea. La început nu am văzut nimic înafară de o lumină aurie, care îmi îmbrățișa fiecare celulă și atom a formei mele fizice și a conștiinței.

       Apoi încet, în depărtare, am văzut cum un vortex începe să se formeze. A început să se rotească, ușor la început, și apoi din ce în ce mai rapid. Era auriu, argintiu, albastru, violet și celelalte culori pe care le-am văzut prima dată în încăperea din afara sarcofagului. Am simțit impulsul de a păși în vortex și, datorită deciziei mele de a face acest lucru, acesta a fost dintr-o dată chiar în fața mea.

       Am căzut în mijlocul lui și m-am trezit învârtindu-mă din ce în ce mai repede prin spațiul atemporal. La început am fost amețit, dar apoi învârtirea a devenit atât de intensă încât m-am simțit pe deplin liniștit, deși în același timp, simțeam cum fiecare celulă și fiecare atom și-au accelerat vibrația ca răspuns la rotire. Apoi, cu un pocnet, rotirea mea s-a oprit și eu m-am trezit în mijlocul unui mare vid. Am devenit cinci dimensional și totul era calm.

”Unde se află orașul de Cristal?”

        Odată cu cea de-a doua întrebare în fața mea a apărut o lumină aurie, care a devenit o formă aurie – Complementul meu Divin. Ea a venit sub forma unei femei deoarece eu eram întrupat ca bărbat. Ne-am îmbrățișat în profundă reuniune și iubire. M-a privit în ochi și mi-a șoptit ”Acum te voi lua Acasă”.

       Apoi am ajuns pe Venus. Se întindea în fața noastră cu toată frumusețea și armonia pe care mi-o aminteam din profunzimea Sufletului meu pentru toate viețile mele. Inima mea s-a deschis într-o explozie de Lumină și Iubire care mi-ar fi împrăștiat corpul meu de lut dacă aș fi fost în conștiința mea trei dimensională. Am văzut negurile lui Venus peste tot în jurul meu. Am văzut flora și fauna preaiubitei mele Case cum pluteau în jurul meu într-o iubitoare întâmpinare. Cu fiecare mișcare a lor, culori și sunete armonioase le însoțeau mișcarea.

        O petrecere de bun venit a format o cale care ne-a condus la intrarea principală în Orașul de Cristal. Complementul meu Divin a alunecat în forma mea și am devenit din nou Una pentru întoarcerea noastră acasă. Porți translucide de cristal s-au deschis larg atunci când ne-am apropiat de ele și o cale aurie ne-a luminat drumul către inima orașului. Templul de Aur al Înțelepciunii în sclipitoarea sa splendoare se afla la capătul drumului pe vârful unui deal. Ușile erau deschise așteptând intrarea noastră. Deși puteam ajunge instantaneu la destinație prin voința noastră, ne-am bucurat de călătorie și de compania celorlalți, așa că am ales să călătorim în aceiași mișcare de plutire/zbor ca și cei din jurul nostru.

         În cele din urmă ne-am trezit stând în fața mărețului Sanat Kumara, Logosul Planetar al Pământului și Regent al Venusului. Rami Nuri și Djwhal Khul, ca și consilieri ai săi, stăteau de-o parte și de cealaltă a lui. Complemenții Divini ai celor trei au curs în ei. Ei erau androgini. Erau compleți!

         M-am plecat în fața lor și Sanat Kumara mi-a întins o bijuterie. Bijuteria nu semăna cu nimic din ceea ce am cunoscut vreodată. Era mai mult o vibrație decât o substanță și totuși avea frumusețe și formă. Am luat cu recunoștință bijuteria și am ținut-o în inima mea.

       Complementul meu și cu mine am petrecut ceea ce părea a fi o viață pe Venus. Am trăit, am iubit și am murit. Și apoi am început să simt o tragere. Știam că acea tragere era destinul meu. Era Pământul. Mă chema să mă întorc la viața mea trei dimensională ca să îmi pot împlini destinul meu acolo. Trebuia să mă întorc pentru ca corpul să poată trăi. Tristețea acelei înțelegeri mi-a zguduit Sufletul, dar mi-am adus aminte de angajamentul meu. Am spus că aș vrea să stau pe Pământ. Prin urmare, trebuia să mă întorc înainte de a fi prea târziu ca să-i salvez viața formei mele de lut.

       Brusca densitate a sarcofagului a fost un șoc. Cum am putut să mă întorc atât de repede fără ca măcar să-mi iau rămas bun? Și apoi inima mea a simțit iubirea de Acasă și a Complementului meu Divin. Da, nu a fost nici un rămas bun pentru că îi voi păstra în conștiința mea, dar ce se întâmplă cu sarcofagul? Era chiar și mai puțin oxigen și acum eram pe deplin fizic.

”Cum deschizi sarcofagul?”

      Cea de-a treia întrebare a fost tradusă în inima mea. Da, în inima mea se afla răspunsul – bijuteria – vibrația bijuteriei va ridica capacul. Și apoi, în timp ce-mi concentram atenția pe bijuteria din inima mea, am auzit primul meu sunet fizic de când mi-au fost puse cele trei întrebări cu o viață în urmă. Sunetul era scos de capacul sarcofagului care se ridica încet. Am simțit oxigenul grăbindu-se să mă salveze. Ca un copil nou-născut, am făcut prima mea respirație și m-am ridicat.

”Ești liber!” L-am auzit pe Toth spunând în Egipteană, limba mea maternă.

Dragi Inițiați,

        Vă mulțumesc că mi-ați ascultat povestea. În încheiere, vă încurajez să vă amintiți că cel mai mare dușman al nostru este frica pe care am ascuns-o adânc în noi. Dacă acea frică poate fi adusă în conștientizarea noastră, ea poate fi iubită liber. Vă rog, acceptați acum cea mai mare lecție a vieții mele: Iubirea este mai puternică decât frica, și Spiritul este viu în toată materia!

Eu vă ghidez ACUM spre Arcturieni, care ne ghidează pe toți înspre Lumină.

RaHoTep”

Dragi Deschizători de Portal,

Noi, Arcturienii, vă mulțumim că v-ați întors la Coridorul nostru. Voi v-ați oferit în mod voluntar să vă întoarceți pe Gaia, nu pentru ascensiunea voastră personală, ci pentru a o ajuta pe Gaia cu Ascensiunea Sa Planetară. Prin urmare, veți trece prin inițierile voastre personale în ”sarcofagul” pe care vi l-ați făcut singuri. Preaiubiți Deschizători de Portal, voi v-ați încheiat propria voastră experiență în Matricea 3D și v-ați întors la o formă pentru a o ajuta pe draga de Gaia în experiențele Sale.

Gaia tânjește să se expansioneze în expresiile sale mai înalte în același fel în care Ea i-a asistat pe oamenii ascensionați în lunga Sa istorie planetară. Mulți dintre voi cei care ați fost capabili să ascensionați dincolo de iluzie și v-ați întors la expresiile mai înalte ale SINELUI, v-ați întors pentru a ajuta planeta pe care v-ați întors înapoi la Corpul vostru de Lumină.

Așa cum RaHoTep a trebuit să înfrunte multe provocări înainte de a-și începe procesul său de inițiere și de ascensiune finală, și Gaia se confruntă cu multe provocări înaintea procesului Său de inițiere. Gaia v-a asigurat o casă fizică pentru nenumărate încarnări. Este timpul ca voi toți cei care dețineți o formă în acest ACUM să vă gândiți în primul rând la planeta pe care ați folosit-o și de care ați abuzat și abia apoi să vă gândiți la întoarcerea voastră personală în SINE.

Vă reamintim dragii și curajoșii noștri voluntari că VOI sunteți magnifice ființe multidimensionale. Nu ați venit pe Pământ în această încarnare pentru câștigul vostru personal, ci ca să o salvați pe Mama planetară care v-a oferit o casă pentru atât de multe încarnări. Vă rugăm să vă amintiți contractul vostru de dinainte de a vă naște și acționați în acord cu el ACUM.

Gaia are nevoie de voi. Ce FACEȚI pentru a O ajuta?

Poate că ar trebui să ne punem toți aceste întrebări.

”Unde se află portalul către Sinele tău Mai Înalt?”

Portalul meu se află în Inima mea Înaltă și poate fi deschis numai din interior.

”Unde se află Orașul de Cristal?”

Orașul meu de Cristal se află pe Venus.

”Cum deschizi sarcofagul?”

(sarcofagul este ceea ce nu puteți lăsa în urmă până când nu ați învățat ceea ce era nevoie să învățați)

Îmi deschid sarcofagul amintindu-mi că este o iluzie 3D.

Gaia are nevoie de noi. Ce FACEM pentru a o ajuta?

link catre articolul original

Traducere Monica Poka