marți, 15 aprilie 2014

Cea de-a Treia Cale


Mesaj de la Jeshua prin Pamela

Dragi prieteni,

Eu sunt Jeshua. Sunt alături de voi. Prin barierele spațiului și timpului, eu stau alături de voi; simțiți-mă în inima voastră. Ființa umană îmi este atât de familiară – înălțimile precum și adâncimile.  Am explorat toată paleta sentimentelor umane, și în acea lume a extremelor, în cele din urmă am găsit o cale de ieșire; o trecere la un mod diferit de a privi lucrurile, un mod prin care întreaga experiență de a fi uman se prezintă într-o lumină diferită – o cale care creează liniște și pace în inima voastră.

Despre această cale de ieșire, această trecere, aș vrea să vă vorbesc azi. Mulți dintre voi vă aflați într-o dilemă, o luptă cu voi înșivă. Există o idee vie în mintea voastră că trebuie să fiți mai buni,  altfel decât sunteți acum. Că ar trebui să fiți mult mai evoluați, mai sfinți, mult mai capabili să urmați anumite reguli, să aveți un ideal mai înalt pentru voi înșivă – dar acesta este un ideal fals. Și toate aceste idei care vă macină se bazează pe ideea că nu sunteți buni așa cum sunteți; că mai există ceva; că aveți puterea să vă schimbați; că aveți controlul asupra faptului că sunteți oameni. Aceasta este o idee veche, și una pe care ați experimentat-o pe deplin într-o eră foarte veche.

În parte, aceasă idee a existat în Atlantida, când v-ați dezvoltat cel de-al treilea ochi și când l-ați experimentat ca centrul de observare din capul vostru. Din acel al treilea ochi ați putut percepe și, tot de acolo, ați vrut să interveniți pentru a modela viața după dorințele voastre. A existat o anumită tendință de a domina în voi, dar această tendință a fost inspirată de conceptul vostru despre adevăr. Ideea voastră a fost că acționați pe baza unor principii înalte, așa că ceea ce ați făcut a fost ”bun” – și așa funcționează întotdeauna. Întotdeauna puterea este învăluită în idei care sunt considerate a fi bune. O întreagă ideologie este apoi construită în jurul unei astfel de idei, transformând-o într-o viziune asupra lumii care apare ca o strădanie către ceea ce este bun, în timp ce în esență, voi încercați să controlați viața – atât în voi cât și în ceilalți.

Puterea corupe – ea vă îndepărtează de curgerea naturală a vieții care este prezentă în fiecare ființă umană. Puterea vă dă un concept de maleabilitate care, de fapt, se bazează pe iluzie. Viața, așa cum o cunoașteți, nu este flexibilă în acest fel, ea nu este determinată de motive, sau de voință, sau de cel de-al treilea ochi. Viața nu se potrivește într-o viziune asupra lumii, ea nu poate fi organizată pe baza unor procese mentale.

Pentru o lungă perioadă de timp, voi ați intrat într-o bătălie cu umanitatea voastră – condiția umană.  Multe căi spirituale se bazează pe ideea că trebuie să lucrați mult cu voi înșivă, că trebuie să vă elevați, că trebuie să vă impuneți o cale de acțiune planificată care să vă conducă în cele din urmă la o situație ideală. Dar această idee crează multă luptă interioară. Dacă începeți cu ideea unui ideal necesar, voi vă impuneți standarde pe care știți foarte bine în interiorul vostru că nu puteți să le atingeți – așa că ați pierdut chiar de la început.

Simțiți acum energia acestui tip de gândire: ce vă faceți voi înșivă, ce energii vin din nevoia de a impune, din încercarea de a vă îmbunătăți, din dorința de a vă organiza viața, emoțiile și gândurile. Simțiți energia din dorința de a controla lucrurile. Este o energie iubitoare? De multe ori acea energie se prezintă ca iubire, ca bună și adevărată, dar întotdeauna puterea se ascunde în acest fel, așa că este mai ușor pentru oameni să o accepte. Puterea nu-și arată în mod deschis fața, ea seduce prin puterea gândului. De aceea este mai bine nu vă gândiți la ea, dar  simțiți ce dorință de a controla viața este în voi. Priviți-vă în viața voastră de zi cu zi, în prezent, în viața voastră de acum. Cât de des vă luptați încă cu voi înșivă, vă condamnați pentru ceea ce apare în voi, cu ceea ce în mod natural ivzorăște în voi și vrea să curgă? În această stare de judecată se află o energie critică, o răceală: ”acest lucru nu ar trebui să fie, acest lucru este greșit, acesta trebuie să dispară ”. Simțiți această energie – vă ajută?

Acum vreau să vă arăt un alt mod de a vă privi pe voi înșivă, un loc în care schimbarea poate avea loc, dar fără luptă, fără o abordare dură a voastră. Pentru a fi clar, dați-mi voie să vă dau un exemplu. Imaginați-vă că se întâmplă ceva în viața voastră ce trezește în voi un sentiment de furie sau iritare – oricum ați vrea să-l numiți. Acum, voi puteți reacționa la acea furie în moduri diferite. Dacă nu sunteți obișnuiți să reflectați la emoțiile voastre, și reacțiile voastre sunt foarte primitive, atunci acolo nu există altceva decât furie – voi sunteți furioși, punct. Sunteți sufocați în ea, și vă identificați cu furia.  Adeseori se întâmplă ca voi să puneți cauza furiei voastre în afara voastră – puneți vina pe altcineva. Altcineva a făcut ceva rău și din vina lui/ei sunteți  furioși. Aceasta este cea mai primitivă reacție – vă identificați cu furia voastră, voi sunteți furioși.

O altă posibilitate este ceea ce eu numesc a doua cale de a reacționa. Sunteți furioși dar în capul voastru apare imediat o voce care vă spune, ”acest lucru nu ar trebui să se întâmple; acest lucru este greșit; nu este bine să mă înfurii; trebuie să suprim acest lucru”. S-ar putea să fi fost învățați să vă suprimați furia fie prin educația voastră religioasă fie dintr-o perspectivă socială. De exemplu: este mai bine, mai drăguț, mai moral să nu vă arătați furia față de ceilalți. Acest lucru se aplică cu siguranță femeilor deoarece pentru ele nu este potrivit să-și exprime deschis furia – nu este feminin....

Există tot felul de idei despre care vi s-a vorbit, care v-au făcut să judecați furia din voi. Și apoi ce se întâmplă? În voi există furia și imediat apare o părere despre ea:  ”acest lucru nu este permis, acest lucru este greșit”. Furia voastră devine atunci partea voastră întunecată deoarece, literal, ea nu poate ieși la Lumină – ea nu trebuie să fie văzută. Ce se întâmplă cu furia suprimată în acest fel? Ea nu dispare, ea trece în umbra voastră și vă va afecta în alte moduri, vă poate face să deveniți temători și neliniștiți. Nu veți putea folosi puterea care se află în furie pentru că voi nu vă permiteți să o faceți. Vă puteți arăta partea voastră dulce, frumoasă, utilă, dar nu partea pasională,  furioasă – partea rebelă din voi. Deci furia se blochează în ea, iar voi vă închipuiți că sunteți diferiți de ceilalți oameni pentru că aveți aceste sentimente, așa că s-ar putea chiar să începeți să vă distanțați de ceilalți. În orice caz, acest lucru crează un conflict amar în interiorul vostru, și aparent între două Sine, un Sine Luminos și un Sine Întunecat.  Între timp voi sunteți prinși în acest joc dureros, care vă rănește interior, pentru că nu vă puteți exprima. Aceasta este judecata care vă limitează.

Chiar deveniți o persoană mai bună datorită acestei reacții? Suprimarea propriilor voastre emoții vă va conduce spre idealul de ființă umană pașnică și iubitoare? Dacă v-aș descrie toate acestea, ați putea vedea foarte clar că acest tip de reacție nu funcționează – nu duce la o pace reală, la un echilibru interior real. Și totuși voi vă faceți acest lucru. Adeseori vă reduceți emoțiile la tăcere, deoarece acestea nu sunt în concordanță cu morala la care țineți, și nu vă reflectă în această morală – de unde vin, și de către cine sau de către ce au fost ele stârnite. Așa că ceea ce vă recomand să faceți este: nu vă gândiți la ele, doar simțiți-le. Simțiți acea energie care rezidă în judecățile pe care le aveți față de voi înșivă, cu imaginea voastră despre ce este ideal și ce ”ar trebui să faceți ”, judecățile care uneori ies la suprafață din motive aparent foarte mari –lăsați-le să fie. Nu veți deveni iluminați prin înfrânarea emoțiilor voastre și prin suprimarea lor sistematică. 

Există și o a treia cale – o a treia cale de a vă experimenta propriile voastre emoții umane. Prima cale a fost cea a identificării totale cu furia voastră, ca și în exemplul anterior. A doua cale a fost de a o presa, de a o suprima și a o condamna. A treia cale este de a o permite – de a o lăsa să fie și a o depăși. Aceasta este ceea ce face conștiința.  Conștiința de care vorbesc nu judecă – este o stare de a fi. Este o cale de observare, care este în același timp și creativă. Acum, multe tradiții spirituale au spus: fii conștient de tine însuți, asta este suficient. Dar apoi vă întrebați: cum se poate asta? Cum poate doar conștientizarea despre mine însumi să aducă schimbări în fluxul emoțiilor mele? Trebuie să înțelegeți că conștiința este ceva foarte puternic. Este cu mult mai mult decât o pasivă înregistare a unei emoții – conștiința este o forță creatoare intensă.

Acum imaginați-vă încă o dată că ceva din lumea exterioară vă provoacă o emoție foarte puternică – furia, de exemplu. Când vă confruntați cu ea conștient, o observați pe deplin în voi. Nu faceți nimic în legătură cu ea, deși  în același timp continuați să o observați și să o priviți. Nu vă mai identificați cu furia, nu vă mai pierdeți în ea, doar lăsați furia să fie ceea ce este. Aceasta este o stare de detașare, dar o detașare care are o mare putere, pentru că tot ceea ce ați învățat vă seduce în a fi atrași în starea voastră de spirit, în interiorul emoției de furie sau frică. Și ca să o complicați și mai mult, vă lăsați atrași în a judeca acea furie sau frică. Deci, sunteți atrași în două moduri și trași departe de conștiință, ieșirea despre care am vorbit la început: ieșirea care este calea către pacea interioară. Căile voastre obișnuite de a vă confrunta cu emoțiile , așa cum au fost, vă îndepărtează de acest punct central,departe de acea conștiință, și totuși aceasta este singura cale de ieșire. Doar prin obervarea în tăcere a emoției în desfășurarea ei deplină, nu devenind inconștienți, veți rămâne în totalitate prezenți. Nu vă lăsați atrași – nici de emoție, nici de judecarea ei. Priviți-o pe deplin conștienți și cu un sentiment de blândețe: ”acesta este modul în care aceasta este în mine”.

 ”Văd cum furia apare în mine; Îi simt curgerea prin corpul meu”. ”Stomacul meu reacționează, sau inima mea, gândurile mele se întrec în a justifica motivele emoției mele”. ”Gândurile mele îmi spun că eu am dreptate și nu cealaltă persoană ”. Toate acestea le puteți vedea cum se întâmplă dacă vă observați pe voi înșivă, dar nu vă lăsați prinși în ele. Nu vă înecați în emoția voastră, nu cădeți sub stăpânirea ei. Aceasta este conștiința – aceasta este claritatea minții.  Și în acest fel voi vă potoliți demonii din viața voastră: frica, furia, neîncrederea.  Voi le dați putere atunci când vă identificați cu ele, ori vă luptați cu ele judecându-le – sau altfel spus, le hrăniți. Singura cale de a le depăși este este să vă ridicați deasupra lor, așa cum sunt, cu conștiința voastră – nu să vă luptați cu ele, ci pur și simplu să le permiteți să fie.

Ce se întâmplă atunci cu voi? Conștiința nu este ceva static; lucrurile nu rămân așa cum sunt. Veți observa că dacă nu hrăniți energia emoției sau nu emiteți judecăți cu privire la aceasta, ea se va disipa treptat. Cu alte cuvinte, echilibrul vostru devine mai puternic; sentimentele voastre de bază vor deveni unele de pace și bucurie. Pentru că în inima și sufletul vostru nu mai există o luptă, bucuria iese la suprafață. Veți vedea cu un ochi mai liniștit viața. Veți vedea mișcarea emoțiilor în corpul vostru și doar le veți observa. Veți observa și gândurile care încep să alerge prin capul vostru, cu o privire liniștită și blajină. Să știți că abilitatea de a observa, și de a nu fi înghițit, este ceva foarte puternic. De fapt desprea asta este vorba: aceasta este ieșirea.

Aș vrea să vă cer acum, în acest moment, să experimentați puterea propriei voastre conștiințe – ființa pură – și prin aceasta, eliberarea acelei căi care vă permite să simțiți că nu este nevoie să schimbați nimic în voi. Simțiți liniștea și claritatea acestei conștiințe: care este ceea ce sunteți voi cu adevărat. Puneți deoparte falsele judecăți. Lăsați emoțiile să curgă și nu le suprimați – ele sunt o parte din voi și unele dintre ele au un mesaj. Întrebați-vă dacă aveți o emoție de care vă temeți, una care vă deranjează, cu care vă luptați? Poate una care a devenit tabu pentru voi? Permiteți-i acum să iasă în față sub forma unui copil sau a unui animal – să se prezinte; să se arate. Acel copil ar putea să se exprime complet, sau ar putea să se comporte urât. Orice s-ar întâmpla, el trebuie lăsat să facă tot ceea ce vrea să facă și să vă spună ceea ce simte. Voi sunteți conștiința care privește și care spune ”Da, vreau să te văd; vreau să-ți aud povestea, spune-o”. ”Spune-mi povestea ta, pentru că ea este adevărul tău; s-ar putea să nu fie Adevărul, dar vreau să-ți aud povestea”. Experimentați-vă emoțiile în acest fel și nu le mai condamnați.  Lăsați-le să vină să vă vorbească. Tratați-le cu blândețea unui bătrân înțelept,  și observați ce vă aduce acel copil sau animal.  Adeseori într-o emoție negativă se ascunde o forță pură de viață care vrea să iasă, una care a fost sufocată mortal de toate prejudiciile  judecăților.  Lăsați copilul sau animalul să vină sărind spre voi. Poate că acum își va modifica aspectul – primiți-l cu o deschidere iubitoare.

Conștientizarea transformă – este instrumentul major al schimbării, dar în același timp nu vrea să schimbe nimic. Coștientizarea spune, Da – da la ceea ce este!”. Ea este receptivă și acceptă tot ceea ce este acolo, și asta schimbă totul, pentru că ea vă eliberează. Sunteți liberi acum – nu mai sunteți la mila emoțiilor voastre sau a judecării lor. Lăsându-le să fie, ele își pierd controlul asupra voastră. Desigur, se mai poate întâmpla să fiți ocazional depășiți de emoțiile și de prejudecățile voastre – asta înseamnă să fii om. Încercați să nu vă blocați acolo și să nu vă pedepsiți pentru ele: ”Doamne, nu am atins Conștiința Clară – trebuie că am făcut ceva greșit”. Dacă faceți acest lucru, începeți să rotiți din nou mingea judecăților.  Puteți să reveniți întotdeauna la ieșire, înapoi la pace, prin a nu vă lupta cu voi înșivă. Observați ce este acolo și nu faceți greșeala: este o mare putere să nu vă lăsați târâți în ea. Aceasta este puterea adevăratei spiritualități. Adevărata spiritualitate nu este moralitate – este o cale de a fi.

© Pamela Kribbe 


Traducere Monica Poka

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.